Anul acesta m-am trezit aruncat intr-un malaxor de ganduri pe care le-am pierdut undeva in trecut. Ceva imi spunea ca urma sa fac o punte peste timp si sa-mi iert anumite decizii luate in graba si prea devreme. Am ales sa-mi alerg pietele, n-am rabdare sa traiesc varsta si timpul prezent. Il alerg pe prezent crezand ca pot sa ajung in viitor sa ma intorc spre trecut.
Trecutul a revenit anul acesta sa-mi aminteasca prezentul.
O vorba aruncata in treacat a smuls o confesiune ce a tradat un gand. Rand pe rand cand vrei sa descoperi un om ti se releva in fata ochilor dovezi de neclintit. Exista corpuri care se potrivesc pe linia orizontala a vietii dar isi regasesc linistea intr-o verticala potrivire contrar de Binele gasit in orizontal. E greu sa explici ce poti sa vezi dar nu poti sa descrii. Am vazut si m-am agatat de un fir. rand pe rand firul a desirat o poveste frumoasa. Povestea inca se scrie. Am vazut povestea dar nu pot s-o grabesc. Cand esti observator-jucator timpul nu-ti permite sa-l alergi. e timpul pe care nu-l poti arunca in viitor ca sa aterizezi in trecut prin prezent.
Gesturile sunt frumoasa cand se desprind usor, usor. Frumusetea este cand exista senzatia de natural. In dualitatea unor fapte corpurile parcurg doua cai in timpi diferiti si constante paralele. Unul compune forma fizica si-o aplica pentru a forma pelicula de viata care urmeaza, iar cel de-al doilea joaca rolul de plasa de singuranta in planul metafizic de trait.
Proiectia in spatiu si timp s-a facut deja. Am parcurs un test al culorii si testul optiunii care parea singura optiune pana mai ieri si azi deja se ridica semne de intrebare. Apa sapa santuri adanci intr-o forma neteda si lasa riduri ce pot rupe maluri intr-o relatie de pasager….sa vedem ce urmeaza in echilibrul de viata!!!!
Plec din locuri de unde doar plec si raman pentru ca acolo mi-am gasit “fratii”.
Frate din alta mama. E o notiune pe care o simt, dar nu pot s-o explic. Am simtit si simt cand un om este aproape de sufletul meu. Am un suflet mic dar cu o tinere de minte mare. Fratele din alta mama ma conduce dintr-o parte intunecata si fara informatie intr-o alta parte si mai intunecata. Fiecare pas infaptuit aduce dupa el noi si noi pasi de infaptuit.
Am realizat ca mi-am lasat o urma de suflet intr-un loc in care trebuie sa revin. Un loc imaginat din povesti citite si ascultate. Un loc calcat in fuga acceleratului de viata pe care il traiesc. E un “must do” sa termin calatoria acolo unde doar am reusit sa patrund fizic in fuga trenului turbat….uneori acasa nu reprezinta acasa, acasa e acolo unde sufletul isi capata implinirea.
Uneori avem senzatia ca cel din fata noastra vrea sa auda ce avem noi sa spunem. E o gandire pur inginereasca prin care un gand precum ca noi avem dreptate se infiripa in mintea noastra.
Am o replica proasta si vreau s-o dau pentru ca in mintea mea are efect. Efectul e doar in mintea mea. O dau si iese prost, ce fac? De obicei daca n-ai gandit de la inceput continui tamp schimbul de replici pana cand il scoti din sarite pe interlocutor. Schimbul de replici cade in penibil si fiecare isi da cu stangu’ in dreptu’ fiecare avand dreptatea de partea lui.
Insa ce te faci cand interlocutorul tace si te lasa in offside?!? Te simti penibil si intelegi grotescul situatiei sau continui sa te consideri invingator doar pentru ca l-ai lasat pe cel din fata ta fara replica?!?
Am descoperit intr-un mod recurent o bucata de inceput de sir din Sirul Fibonacci.
Realmente legatura matematica cu lumea care ne inconjoara este foarte puternica. Am avut zile si proaste si bune, dar ziua in care am descoperit ca numerele care se tot repeta obsesiv in calcule artimetice simple a fost una fantastica. Vin dupa 2 saptamani de foc din care inca nu am iesit.
Providenta are un stil vulgar si hilar in acelasi timp de a-mi oferi sanse de a da norii la o parte si sa intrevad o raza de lumina confuza. O simpla replica plasata intr-o discutie trecatoare poate aprinde o pasiune. Uneori primesti un semnal prost, dar nu te poti debarasa de el pentru ca e ACEL semnal primit de tine. Ai putea crede ca e vorba de destin, soarta. E doar OPTIUNE. Am ales sa fac asta pentru ca vreau sa fac asta. E greu de inteles cand te situezi in fata oglinzi, dar cand esti imaginea ce priveste la cel real e mai firesc decat pare.
Am optat candva pentru a actiune si nonactiune. Fiecare rahat ales a fost cel care a trebuit. Viata mi-a aratat ca rascrucile si-au avut rolul or. Fiecare pasager preluat in drum a fost parte dintr-o plata matematica. Ai crede ca iti vorbesc despre plati ancestrale, dar asa ceva nu exista in ecuatia descrisa de mine. Altii pot afirma despre ele, eu nu le inteleg si prefer sa le trec variabile cu valoare 0 cu +. Plusul este pentru ca rezultatul final al lor e aproape de al meu.
Cand un semnal este perceput ca un buchet de semnale nu-ti poti gasi linistea pana nu-l cercetezi indeaproape. Nu pot explica de ce vad uneori ce altii nu pot sa vada, nu pot explica de ce albul e negru cand negrul e alb. Daca eram inginer as fi putut structura mai bine albul de negru in viata, dar formatia mea nu-mi permite. E o matematica inversa care pune rezultatul inaintea demonstratiei. Demonstrezi pentru a dubla veridicitatea rezultatului, pentru a regasi formula recurenta care ti-a format o parere sau e verificarea din mai multe surse preluata de prin jurnalism.
Cand faptele sunt evidente in legatura cu un om toate semnele sunt prezente in viata ta de zi cu zi. Fiecare secret ascuns in cel din oglinda ne dezvolta ticuri si mecanisme aproape identice ca manifestare, dar schimbate ca forma.
Sirul lui Fibonacci nu minte cand vine vorba de manifestari din dimensiunea lucrurilor printre care ne miscam. Fiecare avem o greutate in numere care ne dicteaza cursul prin care ne miscam. Un curs flexibil prin inflexiblitate. Iti permite sa ai derapaje dar privit din spatiu, dincolo de timp, drumul e acelasi. Suntem limitati de timp prin spatiu si nelimitati de spatiu prin timpul pe care nu-l percepem.
Experiente din prezent iti pot explica miscari din trecut. Ciclicitatea alegerilor iti definesc drumul si optiunea.
Am prins niste versuri intr-o zi de la un televizor deschis, eu neprivind am avut impresia ca aud casetele cu Fata Morgana din anii de copilarie pe care le auzeam de pe la militarii veniti in vecinatatea satului bunicilor pentru efectuarea stagiului militar. Vocea era aia doar in capul meu, in realitatea era doar Lora si “Fara el”
…si totusi versurile:”Şi drumul vieţii ne desparte,/Fiecare-n altă parte,/Şi poate e nedrept să te aştept.” imi sunt cunscute din alta parte. Tonalitatea vocii e fix aceeasi pe care o regasesc in clusterele mintii mele. Si fix de fiecare data cand ascult imi revine in minte acelasi mesaj:”Hai frate ca e Fata Morgana!”
Deci sunt eu nebun sau pe casetele de catanie intra-unitati era o melodie care avea versurile astea?!? Poate o canta altcineva si confund eu marfa cu ambalaju’?!
Eu as opta in astfel de momente pentru o Constitutie de tip american cu impartire in 8-9 regiuni dupa modelul Statelor Americane si-n plus as introduce in constitutie acel amendament prin care guvernul si organele abilitate sa poata demite presedintele care a luat-o spre campiile de tip spital de “odihniti” 8+1.
Deocamdata Constitutia Americana pare cea mai bine gandita dintre toate constitutiile care au fost elaborate pe planeta Pamant. Suspectez ca cel care a creat Constitutia americana a avut trecere la scrieri ale lui Confucius. Din structura acesteia rasuna izbitor puternice accente asiatice din scoala de gandire Confucianista. S-ar putea sa ma insel si sa fie vorba doar de lucruri de bun simt pe care le-ar gandi orice om cu toate tiglele pe casa.
Emotia are loc atunci cand simti. Dar ce te faci atunci cand nu simti si traiesti ca o nota stearsa ce tocmai ai fost batuta la o masina de scris batrana si obosita. Inspiratia e o curva care lasa urme adanci pe hartia imaculata.
Non-emotie. Film. Te simti ca-ntr-un film, intelegi substanta, dar nu poti opri. O sa ziceti ca e destin, predestinare?!? Prostii!!! E doar non-emotie. E emotia care nu se intampla. E punctul fix prin care trebuie sa treci ca sa ajungi intr-un alt punct cheie. Un hard are nevoie de “bad”-uri pentru a reusi sa-si defineasca “good parts”.
Inteleg emotia si non-emotia la nivel de perceptia a lor, dar nu pot sa le accept fizic in forma lor de a se intampla.
Sunt om care traieste viu chiar daca uneori derulez filmul pe fast-forward in goana mea dupa adevar. E un automatism nascut in trecut si care ma urmeste si-n viitor. Nu pot astepta pur si simplu, nu pot lasa la voia intamplarii sa se petreaca TOTUL. Am nevoie sa urc baricade imaginare pentru a ma cocota infect si meschin in tabloul anonimului simplu care ajunge celebru.
Nenorocirea e ca atunci cand distingi non-emotia nu poti control emotia. Primeste si da. In cazul meu am renuntat la cunoasterea prin saturatie a visului de preamarire, pentru a ma satura de victorii sufletesti. Si mereu si mereu alerg dupa himere financiare pentru a descoperi esente ale vietii. Ideea este ca non-emotia a ales contra emotiei. Providenta intr-o hilara miscare a schimbat regula: cauti emotie vei gasi non-emotie, cauti non-emotie vei pierde emotia!
Suntem ceea ce suntem si ne putem schimba, doar daca vrem.
Exista grupuri sudate prin competitie. Exista multe cazuri in lumea showbiz-ului romanesc care dispar pur si simplu pentru ca presiunea de grup e prea mare si pot tine pasul cu grupul care uneori a incalcat “protocolul” luptei cinstite. Exista cel putin 3 cazuri care se pot cita si toate trei au la baza o optiune facuta involutar de cel sacrificat. O optiune facuta printr-o conjunctura a vietii care impune un ritm. Trei cazuri: autosugestia, inductia de tip familiala si caz extrem zburator.
Fiecare din cele 3 cazuri sunt cazuri de genul “Wow” de ce, cum, cand?!? Nici o clipa nici un om din preajma celor 3 subiecti nu au intrebat toate aceastea inainte de eveniment. Lipsa implicarii si ingustarea pantei pe care urci te face sa-ti pierzi haturile proprii. In faza de pe urma atingi linistea, implinirea prin neimplinire. Interesant este ca toate cele trei cazuri sufera de aplicabilitate pana in prezent pentru un grup specific de subiecti cu o anumer particularitate.
Sa analizam pe rand.
1. Inductia de tip familial. S-a folosit de o dorinta si o lipsa pentru a acoperi un gol lasat de parasirea de grup. A castigat dorinta si lipsa, dar adevarata lipsa a grupului, a reflectorului a dat sentinta. Reactia celor ramasi in urma a fost fara nici o emotie, total falsa. E ciudat cat de singuri suntem si cat de haini suntem unii cu altii chiar daca uneori sunt legaturi de sange, directe. Semn ca legaturile de sange nu exista sunt doar autoinduse sau reprezinte puncte de asemanare bazate pe markeri din structura de baza. Show-ul aici a fost oferit de familie.
2. Caz extrem zburator. Aici nu exista nici o caracteristica principala care sa satisfaca un motiv clar. Motivatia este o suma a deceptiile cauzate de grup, pe fondul unui declin familial. Cand iti pui speratele (TOATE) in doua entitati ce-ti compun universul tau extrem, o eventuala cadere a celor doua iti atrage si tie o evetuala disparitie. Vinovatul in acest caz esti in principal tu. Grupul te-a impins la izolare datorita competitie. Familia ti-a respectat distanta necesara unui individ. Ai intregistrat ceea ce s-ar numi un semnal slab si te-ai aruncat in el. Aidoma unui parior care incearca sa dea lovitura vietii lui cu un meci critic si o cota mare, desi cota este imposibil de atins.
3. Autosugestia. E cea mai neagra alegerea de a disparea, dar cea mai curata in ceea ce priveste cine ramane in urma. Aici e clar ca nu e vorba de o rafuiala in familie, familia fiind cea care ofera stabilitatea individului in cauza. Aici vorbim de o competitie pornita dintr-un moment critic: copilaria. E cel mia dur mod de viata pe care-l poate alege un parinte pentru u copil si trebuie sa inteleaga asta inainte de a-l pune s-o faca. Sa-ti proiectezi propriile neputinte si neajunsuri in proriul copil te poate transforma intr-un pedofil de suflete. Asta in intelegi si o vezi pe ochii celui care a fortat de-abia cand pierde obiectul propriei proiectii. Golul din privire nu e un gol parintesc, e un gol de antrenor. Aici un cuvat puternic il are grupul in care ai fost aruncat si decizia acelui factor principal de a te arunca. Grupul este cel care a oferit motivul. Reactiile false si viovate sunt cele care descriu perfect starea in care se afla cel tocmai disparut.
Atentie! Se pot aplica oricui. Fiecare este intr-o competitie.
