Ajun de ajun de Craciun

Alerg nebun catre nicaieri incercand sa pun haosul la punct pentru a putea sa dorm de sarbatori. A fost un an greu cu munca si alergatura, un an in care imi doresc ca de Craciun doar sa dorm. Am obosit sa alerg si sa alerg catre un scop ce scoate la iveala alte si alte scopuri.

Eu alerg de colo catre colo si in alergatura mea dau peste tot felul de specimene. Aproape de piata am auzit una tare:” Hai ba sa colindam pe la MaxBet …am 10 lei poate Domn Domn sa-naltam si castigam” , mai intre blocuri zaresc o gasca de 5 pici cu unul mai Sef printre ei care strangea ceva bani de pe urma colindatului pentru un pachet de tigari si probabil o sticla de bautura. Dau sa iau curba printre doua blocuri neluminate si aud o zarva mare de zici ca venise Circul prin oras. Cand ce sa vezi o capra nocturna isi zicea cu naduf cantarea in asteptarea unui banut pentru cine stie ce alta sticla de bautura si chiftuiala porceasca in dulcele stil romanesc. E hain, e un Craciun hain in care nu recunosc Spiritul. Ajung doborat de plase cu diverse acareturi de-ale potololului pentru ai mei si dau peste o alta ceata de pici cu pungi si sperante de bani. Le zaresti disperarea in ochi si lipsa unui spirit. Pe vremuri pici zambeau, radeau, se bucurau, azi se zmartfonesc si fac fete in fete in fata ecranului. Nici eu nu-s un sfant si uneori citesc diverse pe telefon, dar  de cele mai multe ori imi iau o gura de timp sa privesc in jur, sa citesc oameni si spirite.

E o sarbatoarea care nu mai are legatura cu sarbatoare. E doar un repaos de munca si mult zgomot. Bucuria a fost inlocuita cu disperarea. Nici sarmalele nu mai miros a bucurie, acum mirosul e greu si nu cadreaza cu bonton-ul. Covrigul impartit e degraba aruncat caci nu „e de la Paul”, marul impartit nu e portocala, Eugenia nu e ciocolata…nici noi nu mai suntem noi.

Colac peste pupaza si varza peste viezure azi m-au colindat cei ce vin cu gunoiul. Au sunat la poarta si au inceput sa,

hamaie a uratura
care mai mult semana a injuratura

…am deschis poarta si au inceput sa-mi zica despre cat de boier sunt. „Boierul” a inchis poarta mahnit de mizerie. Asta nu e SARBATOARE! Tiganeala fara de suflet.

Mi-e dor de respectul de sine, mi-e dor de bucuria spiritului de copil…. Generatii de consum bete si inerte, LA MULTI (b)ANI bai HAHALERELOR!!! 

…”iarna pe ulita” sa ne ierte caci am pierdut-o!

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*