Am plecat si totusi am ramas

Plec din locuri de unde doar plec si raman pentru ca acolo mi-am gasit „fratii”.

Frate din alta mama. E o notiune pe care o simt, dar nu pot s-o explic. Am simtit si simt cand un om este aproape de sufletul meu. Am un suflet mic dar cu o tinere de minte mare. Fratele din alta mama ma conduce dintr-o parte intunecata si fara informatie intr-o alta parte si mai intunecata. Fiecare pas infaptuit aduce dupa el noi si noi pasi de infaptuit.

Am realizat ca mi-am lasat o urma de suflet intr-un loc in care trebuie sa revin. Un loc imaginat din povesti citite si ascultate. Un loc calcat in fuga acceleratului de viata pe care il traiesc. E un „must do” sa termin calatoria acolo unde doar am reusit sa patrund fizic in fuga trenului turbat….uneori acasa nu reprezinta acasa, acasa e acolo unde sufletul isi capata implinirea.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*