Bucurestii mei cei liberi

Bucurestiul vechi
Bucurestiul vechi

Bucurestii n-au stapan. Desi spasmotic incercam sa-i punem catuse orasul asta e un vrajitor mancator de suflete. A cules multe suflete curate din colturi de lume si le-a dat un nume, Mitici.

Nimeni nu poate apara Bucurestii pentru ca ei nu sunt in primejdie. Politica e curva ca intotdeauna si plange de mila contribuabilului cand ii este luata jucaria. Cel ce joaca rolul de atacator e doar un alt fost mare prieten nu mai devreme de ceva vreme, cel care apara si cel care ataca sunt in proces de dezimprietenificare.

Realitatea zice altceva: Suntem vrajiti intr-o masca de mizerie. Bucurestii sub stratul de fard care se scurge ca o mazga de mizerie ascunde un oras frumos, trebuie doar sa deschizi ochii si sa-l privesti. Cel care crede ca a pus mana pe Bucuresti v-a intelege la un moment dat ca omul e mai presus de act.

Nu avem nevoie de falsi salvatori, Bucurestii sunt liberi, dar ceata Dambovitei ne tine pe toti captivi in el. Bucurestii sunt liberi, noi suntem captivii.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*