Bugetele imi dau frisoane

Daca nu se inventau banii cred ca eu as fi fost mult mai fericit. Bugetele imi dau frisoane ca nicio alta boala pe lumea asta. De ceva vreme gestionez niste bugete si uneori ma inspaimanta mai abitir ca pe un vampir zorii de ziua.

Bani peste bani pe care trebuie sa-i gestionezi cu delicatetea unei balerine in plin proces de a face o pieruta maiestuoasa pe un Lac al lebedelor.  Si brusc povestea devine infricosatoare cand cifrele scapa de sub control fix atunci cand lumea ti se pare simpla. Noaptea cade peste ziua ta stralucitoare si furtuna cheltuielilor se prinde intr-o hora nimicitoare. Si dai si calculeaza ca un nebun. Si da de cauta sa vezi unde s-au strecurat toti acei bani de acum nu-i mai gasesti. Clientul doar linistit pentru ca a avut ce cheltui. Intermediarul doarme linistit pentru ca si-a incasat un comision. Numai contabilul de ocazie izbeste adanc si precis capul de un perete. Si brusc iti revin in minte raurile de traspiratie de prin sesiuni cand te speteai sa inveti ceva dracului din tainele economiei de piata.

Un jazz simpatic rasuna in urechi. Suntem din nou in 1930 si America isi numara gansterii cu o precizie aproape germana. Castile traspira, urechea se bucura, iar mintea nu poate sa zboare in visare pentru ca trebuie sa proceseze informatie.

Politistul economic din cap mi-l imaginez ca pe o furnica babana cu chipiu de gabor care sta impasibila la un birou plin cu hartogoaraie. Patrund in visul meu economic sa extrag o informatie care mi-a scapat. Poate memoria fotografica isi aduce aminte cand am intrat in buget fara sa notez undeva. Nimic. Furnica mea politist isi sprijina intr-un mod zelos coatele peste toate amintirile  mele. As lua o masina in vis si as fugi sa ma imbat intr-un bar insalubru unde se canta jazz si se bea coniac. Ah dar nu se mai fumeaza in localuri. Trebuie sa gasesc unul clandestin cu  bautura clandestina si muzica clandestina.  Trezeste-te contabilule!

Transpiratia se transforma  in maruntis care cade incet, incet de pe mine. Asa transpira bugetele cand clientul nu-i pasa decat de ziua de acum, de cheltuiala de atunci. Nu se gandeste ca in spatele unui consum sta o decizie irationala pe care mai tarziu o v-a imputa contabilului. Acum si atat! Mai tarziu pe esafod sta un economist cu streagul bugetar de gat, asteptand ca jurati clienti sa dea un verdict. Si cand vinovat se va auzi el va cadea pravalit intr-un morman de cheltuieli absurde.

E trist si totusi adevarat cu inceputurile se refera la venituri si sfarsiturile la cheltuieli. S-a incercat sa se puna cheltuiala inaintea venitului, dar asta ne-a adus o Criza. Sau putem sa zicem ca ne-a adus o suma de Crize. Nu e prima si nici ultima criza asta pe care o traversam. Clientul intotdeauna isi va cauta timp si cheltuieli sa-si infunde contabilul.

Cifre, cifre…munca acum se rezuma doar la cifrele lui Laurentiu Duta. Afara ploua si Jazz-u curge placut ca un coniac fin pe un gatlej de bautor de ocazie. Cravata se transforma in saxofon si parca hartiile prind viata intr-un instrumental dement. E miez de noapte si o singura cheltuiala nu-si mai arata fata necurata in raportul meu. Clientul probabil doarme la aceasta ora visand la ce va desfasura si maine. Cosmarul isi duce visul mai departe, furnica politist acopera in continuare pistele catre o cheltuiala babana care m-ar scoate din necaz.

Si jazz-ul isi duce spectacolul mai departe….

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*