Cand politica dezbina

Ultimul deceniu de politica seamana izbitor de tare cu penultimul. Si fiecare 10 ani aduce dupa ei alti 10 care sunt si mai rai. Mereu si mereu alegem rau cel mai mic si raul tot nu e mic.

Dupa regimul Adrian Nastase am crezut ca urmeaza ceva ma bun, regimul PNL-PD. Un presedinte care parea ca se implica in perosana lui Traian Basescu si un premier care calcula meticulos fiecare miscare economica a Romaniei, Calin Popescu Tariceanu. Primul a ales calea bogatiei si a uitat de popor, al doilea s-a pierdut in cifre si a refuzat tot timpul contactul cu poporul.

Acum la 8 ani de jonglerie politica nu-mi doresc decat sa vad un partid, un grup de oameni, o conducere, ceva, orice care sa puna pe picioare tara asta uitata in dementa votului „contra cost”.

Vorbeam mai devreme cu un coleg care a participat la alegeri in comuna lui si-mi povestea cum „taranii” mergeau cu ala care avea POT-ul mai mare. El saracu le-a zis:”Pot si eu sa va dau acum 100 sa ma votati, da peste 3 zile va tai 21% din pensie! Pot si eu sa va dau sa beti pana cadeti sub masa, dar maine dimineata tot 6 lei dam cu totii la maxi taxi ca RATB-ul refuza sa mai intre pana in comuna!” Asta e politica in care ne miscam si tare m-am saturat de ea, politica votantului amnezic de 24 de ore: Isi voteaza 4 ani de chin si jale pentru 24 de ore de extaz.

Sunt scarbit pana la lacrimi de politica actuala. Politica lui „pleaca ai nostrii, vin ai nostrii”. Avem nevoie de o clasa de oameni mai presus de o clasa politica. Ar trebui sa fie interzisa clasa politica si sa crestem clasa de oameni.

..cand politica dezbina, doar Omul mai poate face minuni.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*