Stefan Manea

Problema comunitara

Caine/pisica comunitar(a). Sunt probleme care intr-o societate desteapta si-ar putea gasi leac.

Atata timp cat nici un biped vorbitor nu-si afirma tutela asupra unui patruped care umbla liber pe strazi animalul ala n-are voie sa existe sub forma comunitara. La fel se intampla si cu omul, dar asta e alta discutie care implica daramarea unor mituri religioase.

Solutia e simpla. Cei ce detin caini/pisici/animale de companie sa fie obligati prin lege sa declare la Primarie/Administratie ca detine acasa astfel de animale si cate. Fara impozitarea lor. In momentul in care patrupedul da nastere la pui si ei trebuiesc declarati la aceleasi organe. In momentul in care nu sunt declarati se aplica amenzi+ridicarea patrupedului din dotare. Animalul sta in adapost pe bani propietarului. Cand se strange o suma considerabila se merge si se pune sechestru pe bunuri, astfel responsabilizam pe “iubitorii” de animale.

Daca-l castrezi nu inseamna ca nu te mai musca! Daca castrezi pisica nu inseamna ca nu mai imparte purici!

Depozitul de caini de la Glina

De 2 ani incoace cand vine zapada tipa lumea prea iubitoare de patrupede canine pierdute in jungla urbana si adunate intr-un depozit la Glina sa venim sa le salvam de zapada.

Asta vara ce am pazit si de ce nu am facut un acoperis pregatitor de iarna?!? Se zice in popor ca omul harnic isi face iarna car si vara sanie…noi ne dam cu fundu de pamant in orice anotimp fara sa facem nimic. Decat miting de salavrea lor mai bine acoperis de iarna.

Soc si Groaza. Breaking News: Iarna Ninge!

Deschidem acest buletin de stiri cu o stire cutremuratoare: E iarna si ninge. Autoritatile au fost luate prin surprindere.

Hai frate ca ninge pe aici pe la noi de foarte foarte multa vreme, nu mai e o stire ca ninge. E o stire ca autoritatile consuma o groaza de bani ca sa faca NIMIC.

Cea mai distractiva stire e aia cu avioanele care au aterizat la Timisoara cand trebuiau sa aterizeze la Bucuresti. pasagerii avionului pleaca la Bucuresti cu autocarul in conditiile in care jumatate dintre drumuri sunt impracticabile. Dar trenurile?!? De ce n-au ales trenurile??! Mi se parea mult mai in regula sa-i suie in trenuri si sa-i trimita la Bucuresti, dar stai…?! Nici trenurile nu ajung la timp.

E timpul ca fiecare manager bugetar cu salariu baban sa dea socoteala pentru ceea ce fac in fruntea regiei. Cine nu e in stare sa gestioneze sa plece, cine e in stare sa ramana. Upppssss asta inseamna depolitizare, ceea ce nu se poate intr-un stat condus de un presedinte dictator jucator.

Generalu’ Iarna ai legatura!

Proasta educatie

Pur si simplu nu putem sa fim democrati prin educatie. Am stat si am analizat miscarea din generatie in generatie pe diverse paliere de continent si imi dau seama ca nu putem. Ceva in Balcani pute si simte nevoia sa fie superior prin prostie si slaba adaptare la lucrurile firesti care definesc o natie.

Suntem condusi in orice am face si orice am imprumuta prin furt brutal de o forta ciudata de a ne raporta tot timpul la “raul,ramul si codru”. Nu e rau sa ai o radacina la care sa te intorci, dar totusi nici sa involuezi punand mereu si mereu in fata altarul necredintei in cele 3 forte de blocaj.

In muzica, in filme, in arte, in kitsch-uri avem o stampila pe care scrie “Romanesc”. Uneori destabilizam limitele si oferim perspective asupra lumii cum numai noi putem vedea, insa in 95% dintre rezultate se resimte o blazare infecta care nu-ti da motivatia sa traiesti viata la capacitatea de croaziera pentru care e construit corpul.

Varfurile sunt bune deoarece cresc cota per total in timp ce masa mare joaca intr-o liga inferioara si slab luminata. Mi-ar placea sa avem varfuri constante si mai slabe ca forma de manifestare, dar masa de manevra cu o viata medie care sa se plieze pe viteza de croaziera pentru care a fost construit.

Prea inchisi pentru a trai deschis.

Ne-a pedepsit Dumnezeu

Un crestin veritabil iti va spune ca ce e afara(furtuni/cutremure/focuri/razboaie) este o pedeapsa a Divinitatii pentru ca suntem rai; si e fix acelasi crestin care se bate pentru o sticla de 5 litri de agheasma.

Traim vremuri luminate si inca mai avem reminiscente ale trecutului neexplicat. Acum cand ai posibilitatea sa intelegi fenomene ale naturii din programe televizate tu alegi sa te uiti la tot felul de tampenii pe tv. Unele dintre canale s-ar putea sa-ti explice de ce Dumnezeu nu e chiar The Bad Guy care urmareste cand si unde sa mai arda cate un popor pentru ca nu a fost cuminte.

NU vrei tv poti citi o carte…Poftim?!? Cum sa citesti tu carti cand esti ocupat sa rasfoiesti Cancan, Libertatea, Click sa vezi cine cu cine s-a mai cuplat sau cine a aparut la Capatos in fundu gol ca sa faca si tembeliziunea rating. Nu ratezi nici o crima de la stirile de ora 5:00, te scuzi ca o faci doar ca sa mai afli si tu noutatile insa in sinea ta esti posedat de dorinta diabolica si morbida de a ascult toate grozaviile. Esti bolnav, dar te tratezi cu ignoranta crestina.

Si eu am credinta in Dumnezeu dar nu intr-un Dumnezeu zugravit pe modelul: “Asta nu bagam in Biblie ca s-ar putea sa se prinda prosti si sa nu mai cotizeze la sistemul nostru, asta bagam ca e pe baza de Babau care ii pedepseste”.

Asadar oameni buni si dragi crestini Babau nu exista. Dumnezeu nu se ocupa cu politia crestina a vietii, fiecare isi traieste viata si-si ia rasplata direct din viata. Nu uitati de cuvintele unui rocker(Ronnie James Dio) care poate a fost mai credincios decat o Catedrala a Mantuirii Neamului plina de “evlaviosi”: “Raiul si Iadul sunt aici pe Pamant! De tine depinde daca il alegi sau nu.”

Credinta e in tine

Ronnie James Dio: “Raiul si Iadul sunt aici pe Pamant!”

Sursa: Mihai Todor( comentariu la Oana Portase)

Uitam prea des…

Uitam prea des ca au murit oameni pentru ca noi sa fim liberi si sa putem vota. Putem vota, dar nu vrem sa gandim cand votam sau alegem sa nu votam deloc. Ne lipsesc educatia si vocatia democratiei.

Azi e 17 decembrie. Oamenii fortati de restricti si ajutati din exterior “au explodat mamaliga”. NU ma intereseaza polemica din jurul cuvantului cu care descriem fenomenul: revolutie, lovitura de stat, revolta, rascoala. Istoria a consemnat doar ca in 17 decembrie 1989 a avut loc inceputul sfarsitului. Dincolo de 17 decembrie 1989 si dincoace de 17 decembrie 2011 traim in democratia pe care NE-AM ALES-O. Lectia democratiei ne-a fost predata in decembrie 1989 si oricand putem sa ne-o insusim.

Ca in fiecare an trebuie sa ascultam si sa intelegem Ruga lui Corneliu Coposu aseazata asa de frumos pe muzica de Vali Sterian. Trebuie sa invatam sa nu uitam ce nu putem intelege si ce nu putem trai. Singura sansa de a nu uita e sa construiesti lucruri frumoase pentru viitor cinstind trecutul.

Multumesc, Timisoara!

Patriotism de 1 decembrie

Patriotismul nu e o haina cu care te imbraci de fiecare 1 decembrie.
Patriotismul nu e un stegulet afisat pe mediile de socializare sau fluturat dintr-o multime cand in mana cealalta sta aparatul foto pentru a te fali cu Patriotul din tine.

E greu de descris sentimentul de Patriot. Nu poti sa-i faci un portret robot care sa se aplice la o clasa de oameni, fiecare il are sau nu. De multe ori patriotismul se contopeste cu un scop tert, scop care indeplinit te impaca sa traiesti cu durerile tale.

“Un cantec istoric ne-aduce aminte…” asa suna unul dintre cantecele patriotice cantate zilele astea. E bine ca in astfel de imprejurari sa ne aducem aminte, sa intelegem si mai putin sa epatam patriotic.

Pe final las sa curga “Aducerile aminte” ale celor de la Focul Viu, un cantec pe care l-as vedea imn al Romaniei.

Dezradacinare

Dezradacinarea e cel mai mare pacat al omenirii si a dus la amestecul imbecil de dragoste, durere si ura. E stiut de toata lume adevarul, dar actele rescrise prezinta realitatea juridica.

E greu sa intelegi cand urmasii au pierdut legatura cu sufletul si pentru un pumn de arginti si-au vandut dreptul la libertatea sufleteasca si au ales dulcea drama traita in inalta societate de azi.

Se pierd povestile pentru ca sunt spuse fara a fi intelese. Ele folosesc drept scut pentru a gira imbogatirea pe spatele unor rani inca deschise. Si in urma povestilor raman stafii care ratacesc pe pamant asteptand reuniunea de Dincolo, pentru a regasi pe cel care a fost.

…si pana la marele final durerea il lasa sa-si traiasca viata inapoi ca si cand ar trai doar ca o holograma pentru un viitor care sa-l poata intelege.