Drumurile noastre toate se vor asfalta odata

De ceva vreme am luat drumurile la pas pentru a ajunge de aici acolo si de acolo aici. Avem o tara frumoasa si prost gestionata. Acolo unde rasare o speranta de mai bine automat se interpun 2-3 gasti de interese care sa distruga tot ce e frumos. Si unde nu apar gastile respective apar oamenii de nimic care vor sa ia totul de-a gata si sa se bucure de munca altora. In foarte scurt timp aceste elemente perturbatoare ajung sa distruga tot ce s-a construit frumos. Ramane valabila zicala aia cu:”Un nebun arunca o piatra intr-un lac si 10 destepti se chinuie sa o scoata”.

E o lipsa acuta de oameni care vor sa-si sacrifice comoditatea pentru a crea lucruri minunate si pentru a reprezenta un exemplu in comunitate. Am crescut avand astfel de exemple si mi-au animat copilaria fortandu-ma sa ma dezvolt si mai mult. Astfel de modele ajungeau sa formeze oamenii de mai tarziu. Din pacate incepand cu generatiile nascute de dupa ’70 exista o lipsa acuta de modele. Noi astia mai tarzii din ’80 suntem si mai lipsiti de astfel de viitori profesori in diverse domenii.

Nu inteleg unde ne-am pierdut pedagogia de a ne forta sa iesim din comoditate si sa construim lucruri de capatai. Acum merg si ascult linistea in fata unor cruci pentru a regasi sfaturile trecutului. Oare la timpul cel ce va veni vor exista oameni care sa vina si in fata locului unde am parcat sa-si reasculte povetele predate in timpul ce a trecut?!

Alcoolul. Am un prieten care nu e de acord ca totul se intampla din cauza ca. Spune tot timpul ca lumea incearca sa gaseasca scuze pentru esec. Dar uitandu-ma in spate nu pot sa neglijez faptul ca lumea se schimba pe fondul unui consum exagerat de alcool. Si daca ma intrebi pe mine un consum exagerat de alcool prost facut. Si totusi ii auzi la un pahar ca se plang ca nu mai are gustul de alta data, dar continua sa consume. De ce?!  Din comoditate?! Din prostie?!

Consumul creste si pe masura ce acesta creste, scade si calitatea bauturii consumate. Intra in automatismul de zi cu zi si fara sa-ti dai seama ajungi dependent de un obicei de care nu ai nevoie. Unde mai pui ca merge extraordinar de bine si cu un fum de tigara. Si totusi pierdem esenta vietii. Bem si fumam, ne fataim intr-o comoditate falsa si uitam sa traim. Viata devine ciclica si totul se invarte in jurul a catorva automatisme care se repeta. La final…care final?! Finalul nu mai are rost atata timp cat nu mai exista o predare de informatie vitala pe care ai educat-o. Nu exista final, exista doar o cadere in gol.

Comments

comments

Niciun comentariu

(Required)
(Required, will not be published)