Emotia si non-emotia

Emotia are loc atunci cand simti. Dar ce te faci atunci cand nu simti si traiesti ca o nota stearsa ce tocmai ai fost batuta la o masina de scris batrana si obosita. Inspiratia e o curva care lasa urme adanci pe hartia imaculata.

Non-emotie. Film. Te simti ca-ntr-un film, intelegi substanta, dar nu poti opri. O sa ziceti ca e destin, predestinare?!? Prostii!!! E doar non-emotie. E emotia care nu se intampla. E punctul fix prin care trebuie sa treci ca sa ajungi intr-un alt punct cheie. Un hard are nevoie de „bad”-uri pentru a reusi sa-si defineasca „good parts”.

Inteleg emotia si non-emotia la nivel de perceptia a lor, dar nu pot sa le accept fizic in forma lor de a se intampla.

Sunt om care traieste viu chiar daca uneori derulez filmul pe fast-forward in goana mea dupa adevar. E un automatism nascut in trecut si care ma urmeste si-n viitor. Nu pot astepta pur si simplu, nu pot lasa la voia intamplarii sa se petreaca TOTUL. Am nevoie sa urc baricade imaginare pentru a ma cocota infect si meschin in tabloul anonimului simplu care ajunge celebru.

Nenorocirea e ca atunci cand distingi non-emotia nu poti control emotia. Primeste si da. In cazul meu am renuntat la cunoasterea prin saturatie a visului de preamarire, pentru a ma satura de victorii sufletesti. Si mereu si mereu alerg dupa himere financiare pentru a descoperi esente ale vietii. Ideea este ca non-emotia a ales contra emotiei. Providenta intr-o hilara miscare a schimbat regula: cauti emotie vei gasi non-emotie, cauti non-emotie vei pierde emotia!

Suntem ceea ce suntem si ne putem schimba, doar daca vrem.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*