Eram odata o Furnica… intr-un musuroi!

M-am nascut in cartierul Balta Alba, undeva la o casuta mica prin spatele Uzinei 23 August, mai cunoscuta azi si in vremurile trecute ca FAUR. Si cum plecare mea de acolo s-a facut pe la vreo trei anisori, prea multe amintiri nu am. Dar cu ajutorul multelor poze facute de tatal meu, care era un adevarat pasionat de pozat, trebuie sa recunosc sincer ca acel colt de lume si acea casuta cu doua camere un hol si bucatarie, mi-a ramas cumva intr-un sertar al inimii. Insa cea mai pregnanta amintire este aceea a mutarii de acolo. Inainte sa ne mutam la apartamentul din Militari, vreo luna de zile am tot fost cu parintii si fratele meu, ca sa ne obisnuim cu casa si sa nu ni se para atat de „grava” mutarea. Ai mei dragi parinti zugraveau, apoi au sters geamuri, calorifere… intr-un cuvant au facut jmotru clasic de mutarea. Insa, copil fiind mie mi-a ramas intiparit in minte acel camion venit in fata curtii din Balta Alba la poarta, pe care scria mutari mobila si care parca a „inghitit” toata mobila celor doua camere in care traiam noi. Evident ca nu stiam sa citesc de la inaltimea celor 3 anisori pe care ii posedam, insa m-a ajutat de-a lugul anilor sa stiu ca scria pe acel camion mutari mobila, tot o poza facuta de tatal meu la pornirea „caravanei” catre mult doritul apartament de la etajul 8 din Militari.

La 20 si ceva de anisori de la acel moment a venit anul 2007 cand a trebuit sa facem mutarea de acolo in dragul meu Giulesti. Si parca masina aceea care ne-a mutat atunci din Balta Alba in Militari mi-a aparut din nou in minte si le-am spus parintilor mei ca nu concep sa ne chinuim noi spatele ca sa caram tot ce adunasem de-a lungul ultimilor 20 de ani petrecuti acolo si ca vreau sa apelam la serviciile unor profesionisti. Evident ca am dat cautare pe Goagal firma mutari București si ma bucur maxim ca am dat peste cei de Sprint Move, pentru ca m-au mai slavat si in alte cazuri. Asa ca si-au castigat din plin dreptul de a sta in agenda mea telefonica la categoria firma mutari București.

Ce sper pentru viitor? Sper in primul rand sa nu mai trebuiasca sa fac schimbari majore de domiciliu. Insa cine stie. Viata ne ofera surprize in fiecare zi si parca ma vad din nou cu „casa in spate” ca un veritabil „melc urban” hotarat sa descopere alte si alte valente ale inepuizabilului si dragului nostru Bucuresti!

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *