Giulesti …o raza de soare

Daca nu ma mutam in Giulesti in decursul vietii mele, nu existam ca si om acum. In Giulesti inveti ce e viata si cum e oranduita ea. O raza de soare aduce bucurie in sufletul napastuit al unor oameni care si-au pierdut mama. Si cand zic mama, zic omul care a vibrat acolo suflet langa suflet.

In mizeria in care m-am format am refuzat sa cred ca pot sa gasesc bucurie in lucruri simple. Am fugit de destinul scris si am cazut in el. Am gasit suflete reformate cand in zona nu exista nici o speranta. Am vazut lacrimi acolo unde erau doar rasete. Fiecare isi plange necazul cand traieste durerea altuia. Am descoperit sufletul omului dincolo de carcasa ordinara.

In treacat am patruns si-n apropierea Sfantului Nesfant  al Giulestiului, Ilie Lacatusu. Nu e nevoie de canonizare, e nevoie doar de oameni care sa fie prezenti acolo si sa se roage asa cum am vazut eu azi. O cripta simpla asa cum bine sade unui sfant. Nu avem nevoie de acte pentru a vedea sfintenia. Sfintenia  se simte. Sfintenia exista.

Omul. Omul e un animal ce zace in el pana cand universul simte ca trebuie sa fie al lui. Omul se naste pentru a trai. Si traieste pentru a reinvia dincolo de el ca si corp. Omul e suflet. Stiam asta, dar am reinvatat acest lucru pentru a  mia oara in Giulesti. Nimic nu te poate trezi la realitate cum te poate trezi durerea. Acolo intelegi. Acolo acccepti. Acolo te maturizezi ca si Om.

Am retrait un sentiment pe care l-am trait in vara anului trecut. Voi trece in lista mea de personaje si Omul care a pasit spre univers. Undeva acolo sus ii intalnesc pe  fiecare pentru a-mi oferi un mesaj cifrat. Munca mea este sa descifrez mesajul de dincolo de mesaj.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*