In munti e casa mea

Acum cateva zile am aflat ca un unchi plecat pe munte este de negasit, batranul de 72 de ani ratacit in Retezat. Stirea mi-a trecut prin fata ochilor inca de pe 9/10 septembrie cand a aparut, dar n-am crezut ca e vorba de cineva apropiat. Vestea am aflat-o pe 12/13 septembrie de la o alta ruda.

Cautarile mari au incetat pentru moment, dar mai au loc cercetari mici ale zonei.

***
Aici trebuia sa fie scris un text despre, dar nu reusesc sa patrund dincolo de sentimente si sa gasesc cele mai bune cuvinte. Pe de o parte il stimez ca la o varsta venerabila si-a descoperit pasiunea pentru munte, pe de alta parte imi pare rau pentru ca a ales-o in detrimentul familiei. E greu sa descoperi ca ai timp liber la pensie sa poti urca pe munte stiind ca toata viata te-ai miscat intre o viata de constructie a socialismului altora si viata de familie. Cei mai frumosi ani incorsetati intr-un set de „trebuie” au pastrat intacta incapatanarea unui adolescent revoltat si competitiv…muntele nu iarta si nu cunoaste timp sau varsta.

Matematic sansele sunt 0, spiritual doar o minune il mai poate aduce acasa viu.

***
Un vis, 2 varfuri de atins si un adolescent uitat intr-un trup de batran.

Comments

comments

One thought on “In munti e casa mea”

  1. Nu cred ca a vrut asta. Pur si simplu si-a dorit varfurile alea prea mult, cunosti mult mai bine ca mine impulsivitatea unui muntoman cand vine vorba de cuceriri montane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *