Masina timpului meu…

Daca in timpul vietii mele anoste se va intampla  sa se inventeze Masina Timpului, eu tocmai mi-am ales locul si timpul in care doresc sa ma intorc. Sa fim seriosi e o Lume mult prea mare si o istorie mult prea extinsa ca sa spui ca ti-ai gasit locul si timpul, dar uneori viata ridica un deget grandios si apasa fix acolo unde te doare cel mai tare. E o viata plina de mistere si care-ti descrie drumul asa cum este el.

Sa nu-ti vina a crede ca intalnesti „locul potrivit”. Dar timpul!?  Timpul exista si nu exista, inca nu l-am inteles pe deplin. Il acceptam pentru ca el este dictatorul care ne masoara trecerea. Si totusi intr-un vals nebun in care ne miscam suntem datori sa ne gasim timpul. Fara a gasi momentul traim doar pentru a ajunge la final. E trist. Nu asa am fost construiti. Suntem construiti din zambete si sperante. Ne ghidam zilele catre scopuri precise si care mai devreme sau mai tarziu se intampla. Se intampla pentru ca meritam sa nu se livreze. Cand nu esti pregatit te intorci de fiecare data la aceeasi rascruce pentru a gasi raspunsul la intrebarea pe care ai evitat-o. Si tot asa dandu-te cu capul de un zid invizibil vei acumula informatie pana cand vei avea tot timpul din lume sa alegi drumul corect. Frumusetea drumului este cautarea. Daca nu ar exista cautarea drumul nu ar mai avea valoare.

Si totusi l-a gasit stand si privind pe fereastra. Este locul si timpul in care m-as intoarce cu placere pentru a ascult lumina orasului si pentru a vedea zgomotul infernal al decadentei. E o pace intr-o furtuna de pacate pe care as imbratisa-o pentru o clipa. E timpul in care as cobora sa miros sarmul unui oras prea artificial ca sa nu fie natural. Sa pasim intr-un Manhattan de poveste…

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*