Moartea ca fenomen

Am invatat in facultate ca moartea este evenimentul cu probabilitate 1 de aparitie. Pana in prezent nu s-a descoperit un caz de nemuritor in dimensiunea in care traim. Religia ma invata despre nemurire in plan spiritual, dar nu pot realiza in plan material cum se realizeaza.

Am trait inca de mic cu obisnuinta omului mort. Ai mei au incercat inca de cand am fost mic sa ma pregateasca probabil pentru marile treceri Dincolo din viata unui om. Am avut incidente prin care eu insumi am pasit pe o panta de duca, dar am gasit drumul inapoi.

Zi de zi am avut parte de ciudatenii prin care aflam ca exista cineva care v-a muri. De la un simplu vis care imi vestea moartea unui om si pana la vise care prevesteau ca un om va muri. Am simtit chiar de multe ori nelinisti neexplicate de mine in momentul in care cineva apropiat isi dadea duhul.

La nivel teoretic inteleg fenomenul si-l accept, insa la nivel personal nu ma pot obisnui cu el, dar mai ales cu modul in care este ales sa apara in viata unui om. Imi aduc aminte de moartea unui prieten care avea 9 ani, mort rapus de leucemie. Imi aduc aminte de moartea unei rude intr-un accident stupid. Imi revine in minte cazul unuei rude moarte pe care am visat-o fix in dimineata in care cineva venea sa ma anunte ca a murit persoana respectiva. Tin minte moartea unui unchi si noaptea in care s-a dus. O panica stupida m-a cuprins in prag de ora 3:00 in creierul noptii si timp de 2 ore nu m-a lasat, o furtuna tampita isi facea de cap afara. La fix 2 ore furtuna s-a oprit, iar atacul de panica a incetat. Poti sa-i spui paranoia, iti poti gasi explicatii mii si mii, dar niciodata nu poti intelege sigur ce ai trait.

E fascinant si in acelasi timp infricosator. Il vezi pe om, il cunosti pe om si brusc a doua zi nu mai este. Doar tu si inca 1 sau 2 au simtit cand a alunecat pe panta actului final.

Inveti de-a lungul timpului ca-n momentele de reverie sa te controlezi, sa intelegi cand esti intr-un cosmar si sa te trezesti. Trebuie doar sa te antrenezi. In momentul in care un vis iti ofera o cheie iti este greu sa pui creierul sa proceseze o trezire, de parca visul trebuie sa fie consumat pana la final la aceeasi intensitate. Poate latura creierului care se ocupa de partea emotionala blocheaza in acele momente mecanismul de trezire, apropierea de cel care se duce isi are gradul de importanta care iti ofera timpul de trezire mai mic sau mai mare.

Bruma de religie pe care am invatat-o de la bunici, credinta pe care am capatat-o prin lectura, educatia de la scoala, credinta pe care o constientizez imi spun ca Plecarea este un mare eveniment care trebuie sarbatorit mai mult decat trebuie plans. Omul a ajuns, a evoluat din starea lui materiala in starea lui pur spirituala. Dar daca oamenii care raman in urma nu sunt pregatiti sa primeasca plecarea?!? Uneori ai crede ca nimic nu e controlat, dar fiecare miscare e un pas intr-un joc de sah. E matematica pura. Am fost creati din emotii prin matematica. E ciudat si totusi inca nedeslusit cum poate tehnicitatea unor numere sa descrie viata si formele ei de materializare.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*