O promisiune cat un blestem

Mi-a ramas in cap un tipat de disparare rostit de cineva intr-o imprejurare trista, astfel incat am ajuns sa dezbat eu cu mine zi de zi legat de acest aspect. Treaba face ca omul respectiv sa aiba un parcurs care a inceput in imprejurarea tot a unei intamplari ciudate. Oarecum ciudatenia s-a petrecut in vecinatatea mea si am crescut cu ea.

Am niste prieteni care se amuza cand vad ca eu descopar in jurul meu oameni care se cunosc cu oameni, astfel incat fiecare conexiune noua are un corespondent de undeva din trecutul meu. La inceput mi s-a parut ciudat cand se intampla asta, acum incep sa ma enervez daca nu gasesc cel putin o legatura. Fiecare om care apare are timpul si spatiul lui in care eu trebuie sa invat o lectie sau trebuie sa predau o lectie cuiva. Acest pasaj fara o legatura directa cu primul trebuie sa descrie un tablou in care intelegi modul in care m-am educat in viata.

Asadar revenind la strigat il retraiesc de cateva zile si-mi este frica de insemnatatea lui  care va scrie peste ani o tragedie care dureaza de ceva timp. Ce e cel mai trist in toata povestea asta este ca nimic nu prevestea semnarea unui contract invizibil cu Providenta. Poate ca linistea a fost doar o anuntul furtunii.

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*