Respir Romania

Toata lumea care ma cunoaste stie ca in orice moment voi gasi o ruda undeva in aceasta tara sau o poveste despre un loc sau altul. De fiecare data cand am plecat undeva am inregistrat in magaziile mintii mele locul si am incercat sa-l reimprospatez mereu si mereu cu amintiri frumoase pentru a intipari amintirea si mai bine. Uneori amintirile negative au fost cele ce au tinut povestea/locul in topul „De tinut minte”.

Bucurestiul l-am batut la picior ori de cate ori am avut nevoie sa respir in aparatul digestiv al unui capcaun de oras care se incapataneaza sa ma scoata afara din el. Strazile Bucurestiilor mi-au conturat povesti de viata, strazile Bucurestiilor m-au invatat sa iubesc si sa traiesc ca si cand fiecare zi este chiar ultima. Fiecare gand si fiecare poveste izvorata din colbul Bucurestiilor periferici compun o piesa trista ce te umple de bucurie. Bucurestiul e asemeni unui clown care iti joaca un rol in spatele caruia se deruleaza o tragedie pe care o simti, dar care nu-ti da pace sa traiesti clipa dea rade intr-un oras al contrastelor.

Bucurestii au rapit suflete provinciale tansformand oameni simpli si naturali in monstrii urbani, Bucurestii sunt ai mei…

Doar o parte din respiratie se petrece aici, poate cea mai mare parte. Restul il poti respira cand te adancesti in Romania spirituala. Trebuie sa vezi Romania de dincolo de urbanizarea haotica si „la moda”-ul excesiv al unor orase cu franturi de viata desprinse din filme americane de duzina!

Romania cea care simte si nu minte este cea in care iti auzi gandurile purtate de valuri de rau de munte. Chiar de ninge, chiar de ploua vei trai o clipa magica ce opreste timpul si apa. Omul isi regaseste eul interiori doar in momentul in care natura ii permite sa vada. Dincolo de cortina urbana regasesti eul tau pierdut printre panorame mute. Fiecare diapozitiv construieste un peisaj pe care il uiti ori de cate ori esti rapit de oras. Plantele, apa. stanca, marea, nisipul, pamantul sau animalul ce te priveste increzator…e doar parte din tabloul unde spiritul tau salasluieste cat timp tu iti joci rolul din „viata de zi cu zi”.

Respir romaneste si ma hranesc cu povesti din acest taram. Nu-i cliseu, e doar o vesnica regasire a unui Eu pierdut…

Comments

comments

1 comentariu publicat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*