…a fost o lectie pe care trebuia s-o invat de la bunica-miu. Mi-a predat-o acum multa vreme, dar inca nu am insusit-o.
Zi de zi facem lucruri pe care uneori nu le intelegem utilitatea, dar ele sunt importante pentru starea noastra de spirit. Daca azi ai ajutat un om si omul a trecut peste pasa proasta, nu-i pune in carca greutatea muncii tale cand te paraseste. E bine sa-l lasi sa-si caute de drumul lui fara sa-i scoti ochiul.
Cand oferi un umar cald pentru o lacrima ce n-are unde sa curga, ofera-l pentru ca trebuie. Dar imediat ce ochiul s-a pus pe picioare nu arunca bete inspre el caci nu te ajuta cu nimic. Mergi mai departe si gandeste-te cat de mult ai facut bine si daca ai simtit cu adevarat binele pe care l-ai facut.
De cele mai multe ori facem bine pentru orgoliu nostru creator. Ne dorim sa facem bine pentru a ne pozitiona in lume ca oameni buni. Atunci cand nu o faci cu inima si o faci doar pentru imagine. E greu de crezut, dar face parte din lectiile de viata pe care le invatam la fiecare pas. Deziluzia unui gand bun e atunci cand astepti sa primeasca un ecou din partea celui caruia i-l transmiti. Fa o fapta buna si las-o doar o fapta buna. Nu te lauda cand fapta ta e buna. Fiecare gest bun pe care-l faci aduce puncte pentru mai tarziu, pentru zile negre. Fa o fapta buna pentru o zi neagra ce va urma. Fiecare moment de bucurie este urmat de unul de tristete. Bucura-te de moment caci urmatorul poate sa fie unul greu.
