Stefan Manea

Smecheria cu online-ul

Poporul online din Romania si imprejurimile ei isi au nucleul dur de “vedete” ancorate in presa si TV.

Natura locului de munca face sa ma lovesc de aceeasi lume online. Fiecare are partea lui de adevar, fiecare a auzit el cum se face SEO si-l face asa cum i-a povestit lui un var de-al 3 lea de dupa mama ca aia de dupa tata sunt ocupati cu sporturi ca halbere si sticlism viteza. Pute Romania de specialisti in industria online-ului si toti  sunt niste visatori cu ochii deschisi la viata de huzur pe care le-o ofera deschiderea unui magazin online.

Magazinul online e cea mai tare inventia de la inventarea hipermarket-ului incoace, ce daca pe vremuri ii ziceam Alimentara si acum ii zicem hipermarket?!? Se numeste evolutie pe baza de “furculition”.

Si cum ziceam, lumea online e plina de specialisti care nu cuvanta. Am descoperit acum multa vreme un om care stia a lucra cu cifrele in spatele monitorului si care nu-si erija talentele meltenesti despre cat de smecher e el in online. De o luna am descoperit un alt om care lucreaza in domeniu, dar care nu face caz de cunostintele lui vaste in domeniu. Se pare ca un pic de modestie nu strica si omoara, ba chiar face bine la biznis.

Restu’??! O ardem pe sistem turbo in smecherie online ca niste adevarati. Mergem la TV sa vorbim despre subiect pe langa, evident, ca orice roman care se pricepe la fotbal, femei, politica si mai nou social media si blogging.

Iluzia unui profesor online fara de pedagogie

Lectia online se tine in fiecare zi cu fiecare text “despre blogging” care apare in fiecare secunda de viata a internetului romanesc. Oameni cu vechime, oameni noi, romani zelosi, romani iubitori, cu totii incearca sa-ti predea lectii din si despre viata online.

Fiecare presteaza text peste text si-ti descrie cu lux de amanunte tehnici pe care nici el nu le-a aplicat. E fix ca in cazul jucatorilor la bursa care-ti spun:”Nu ma intreba cum am facut primul milion de dolari, intreaba-ma cum le-am facut pe restul”.

Lectia si morala in online incep dincolo de succes. In insuccesul tau te lupti cu arme murdare pentru a ocupa un loc fruntas in clasamentul pietii. Injuri ziare chiar daca te maguleste cand ele te invita sa apari in paginile lor. Distrugi imagini de vedete pentru a te cocota in fruntea subiectelor de Cancan. Servesti poze cu tipe goale in virtutea originii barbatesti desi o faci doar pentru “tag-uri”.

E usor sa vorbesti…

Asumarea personajului virtual

Acum ceva vreme cineva m-a etichetat cu titlu de “fatarnic”. Discutia se purta in termeni de comentarii pe bloguri eu fiind de acord la anumite texte cu respectivul om si-n rest combatand cam pe unde mi se parea ca bate campii in scop comercial. Daca eram un om care nu-si asuma ceea ce face pe net i-as fi spus ca ma confunda cu personajul virtual(nickname) “fanel” si ca eu si virtualul meu nu avem nici o treaba, suntem doua personalitati total diferite. Poti oare sa zici asa ceva?

De cand am pasit in vastul internet am avut probleme in a gasi cheia potrivita pentru un nickname. Nici unul nu pareau potrivite sau care sa exprime ce sunt cu adevarat. Puteam sa-mi zic ‘bo$$ul007′, dar nu ma reprezenta pe mine. Am ales intr-un tarziu ‘mavast20′ care era un joc de cuvinte pornind de la primele doua litere ale fiecarui nume al meu MAnea STefan VAlentin si 20 fiind varsta la care imi faceam contul respectiv. Odata trecut de 20 si-a pierdut insemnatatea. Ori de cate ori povesteam nu mai avea aceeasi valoarea ca in anul in care chiar aveam 20 de ani. Nu era vorba de imbatranire, era vorba de semnificatie in sine. Apoi mi-am dat seama ca numele virtual care mi se potriveste e chiar cel dat de toti cei din jur: “Fane”/”fanel”, doar nu credeati ca ma striga lumea Stefan?!? Ala e numele oficial, iar prietenii din jur foloseau prescurtarea Fane.

Cheia potrivita este cea care te reprezinta. Un om matur isi asuma responsabilitatea faptelor si a cuvintelor si nu se ascunde in spatele unui personaj virtual crescut tot pe structura lui. Mastile formeaza omul.

De ce BarackObama.com in blogroll?!?

Stiu ca blogroll-ul e depasit in era internetului 3.0 in care socializarea este un mediu mult mai bun de propagarea a ideilor decat atarnarea la puncte in page rank google pentru link-uri de sidebar, dar eu sunt un conservator si ma incapatanez sa renunt la blogroll.

De ce apare link catre site-ul de campanie al lui Barack Obama in blogroll?!?

Pentru ca e unul dintre site-urile de unde poti invata cum se face o campanie online despre un produs. Candidatul Barack Obama este un produs pentur alegerile de la ei si toata miscarea online care se petrece in spatele lui este demna de o lectie in manualele de comunicare politica si nu numai.

Totul a inceput cu urmariea discursului postat acum cateva zile de mine: Lectie De Comunicare Prezidentiala Pe Youtube! . Din contul de youtube am sarit in site si de acolo actiunea de “call-to-action” m-a tinut lipit de site pentru ore bune.

Se pare ca nu mereu un layout cu totul in prima pagina aduce trafic si tine utilizatorul pentru un bounced rate mare( aviz amatorilor de comoditate in folosirea instrumentele de socializare).

Urmariti site-ul actualului presedinte american pentru o lectie de marketing pur.

Rummy pe etalate in piata online

Ieri jucam cu ai mei rummy pe etalate si am observat un joc dubios in jocul tatalui meu. Dadea jos tot felul de piese cu punctaj mare si pastra piese cu punctaj mic.

N-am inteles jocul pana la final cand nu m-a rabdat inima si am intrebat de ce? Mi-a zis ca e o strategie pe care o aplica cand nu are formatiile care ii convin si-si face jocul incercand sa pacaleasca adversarul, cacealma. Mi-a mai zis ca o carte buna care asteapta alte doua carti cand restu’ jucatorilor sunt etalati te incurca si mai tare facandu-te sa pierzi puncte pentru ca ramai blocat in executarea formatiei de puncte mari. O lectie de teorie a jocurilor si negocierilor de la un om care nu cunoaste aceasta materie.

Aceeasi strategie o putem aplica si-n cazul pietii online care de 2 ani de zile incearca sa reincalzeasca subiecte apuse sau sa readuca la viata proiecte care s-au lansat moarte.

Reusita unei campanii

Lumea blogurilor migreaza usor, usor inspre SRL din pozitia de pasiune. Acum 6-7 ani totul a inceput ca o pasiune pentru multi dintre cei care il practica si azi, iar pe parcurs s-a transformat intr-o mica afacere.

Nu e un lucru rau ca se transforma in SRL cat timp isi asuma responsabilitatea unui SRL si nu cere mila de la public si de la colegii de breasla. E ca si cum mi-as deschide eu o firma de “tunning” pentru carute si as cere si celorlalti care intra in piata pe produsul meu sa fie solidari unul cu altul pentru consolidarea pietii. Fiecare trebuie sa traga pentru bucata lui, s-o faca competitiva si sa imbie clientul sa-si verse banii in serviciile oferite de el.

De 4-5 ani aud aceeasi poveste de solidaritate in piata online pentru a aduce clientul sa investeasca in publicitate online. Daca intervii in piata si comentezi anumite campanii esti automat trecut la “hateri” si piata incepe porcaiala generala specifica activitatii poporului roman. Sunt eu vinovat pentru fuga clientului sau esti tu vinovat ca nu esti pregatit pentru minimizarea unor efecte negative din piata? Am nimerit la un moment dat intr-un manual american de vanzari, in care mi se povestea cum transformi un client nemultumit intr-un vector de reclama indirect. Tehnica lor se bazeaza pe atragerea clietului nemultumit intr-un forum de discutii unde la final primeste “o bonificatie”. In functie de profil bonficatia poate sa fie una materiala sau una spirituala, de respect de sine. Clientul astfel rasplatit va prezenta serviciile tale sub aspect pozitiv si altor potentiali clienti.

Lupta pietii online trebuie sa se axeze pe rezultate sub presiunea investitiei. Romanul s-a obisnuit sa incaseze fara sa ruleze cheltuieli. Practic el vrea venituri cu investitie zero – daca este posibil – si cu “mokangeala” de la cunoscuti, in virtutea cresterii unei piete. Foarte putini se concentreaza sa faca o campanie buna care sa ma cheme la actiune pe mine. Majoritatea se fac cu “pls RT”, “pls Like”, “pls scrie si tu”. Am umblat pe site-urile straine si am dat de multe ori Like, RT si am scris despre, doar pentru ca erau campanii facute cu simt de raspundere si care ma chemau la actiune. Marea lupta ar trebui sa se dea pe calitatea serviciului oferit.

M-as bucura sa aud si la noi de astfel de campanii si dupa sa auzim de specialistul X in domeniu si de conferinte la care ei sa vina sa impartaseasca din experienta lor. Un meserias bun il recomanda rezultatele proiectelor, nu cumetriile din piata.

Sursa foto: Vitrina.ro/blog

Dinamismul unei piete

Publicitatea pe bloguri sufera de sindromul bulgarelui de zapada. Se rostogloste frumos si creste, dar tinde spre plictisirea receptorului.

O reclama ar trebui sa ajunga la sufletul cumparatorului si sa-l imbie la a cumpara. Cand reclama este repetata cand pe un site cand pe altul si mesajul este acelasi, cumparatorul poate simti repulsie.

E nevoie de o abordare diferita pentru a construi o imagine. Mi-ar placea sa vad campanii care au loc pe o perioada determinata de timp. Mesajul sa fie programat in timp si nu reclama repetata, grabita sa fie pusa sus in acelasi timp. Ideea unei campanii ar trebui sa fie de inradacinare a mesajului in randul receptorului si nu de agasare a lui prin repetarea concomitenta. E ca la constructia unui zid, nu poti pune urmatorul rand de caramizi pana cand nu se intareste putin randul deja pus. E nevoie de timp.

Eu in calitate de posibil receptor am inceput sa ma plictiseasca citirea a 10 review-uri despre acelasi lucru in aceeasi zi. Practic dupa primele 2 citite nu mai reusesc sa sintetizez informatia celui de-al treilea. Daca review-urile erau servite intr-o perioada de timp programata atunci poate altfel mancam placinta comerciala servita.

.ro intre mit si adevar

Am avut placerea ieri sa comunic cu un om din spatele unor proiecte dezvoltate pe internet care n-are legatura prea mare cu mediul online din mainstream.

Pret de jumatate de Bucuresti parcurs cu masina am discutat despre problemele .ro-ului vizavi de .com in contextul monetizarii. Dincolo de povestile care ni se vand prin ziare si pe bloguri realitatea este una sumbra cand vorbim de internetul romanesc. Un pachet prea mic pentru un castig mare.

Exista un numar mic de castigatori si acestia isi au succesul in relatiile pe care le-au dezvoltat inca de la inceputul epopeei internetului romanesc. Multi sunt convertiti din presari si au invatat care sunt deal-urile in ceea ce priveste miscarea banilor in publicitate. Tu te transformi dar relatiile ti le pastrezi.

Ni s-au prezentat nisele ca un “must do” pentru o piata in crestere, dar nisele n-au rezistat daca n-au fost sustinute artificial de vedete in materie. Nu poti vorbi de o piata sustinuta artificial ca o piata. In momentul in care cererea si oferta se intalnesc doar pentru a crea impresia unei piete nu se formeaza o piata concreta.

Mit-ul niselor a trecut castigand proba timpului tot proiectele comune care sunt sustinute de trendsetteri autohtoni. Victimizarea reprezinta in continuare un segment puternic in piata, alaturi de sex fac imbatabila lupta pentru trafic. Unde mai pui ca un feed plin de stiri importante pe care le dai primu’ iti aduc celebritatea imediata. Aplici victimizarea furtului si iata vedeta aparuta in 2 pasi si 3 miscari.

Pana la urma concluzia discutiilor cu omul care lucreaza pe online dar care se tine departe de online0ul romanesc este ca mai avem ceva timp pana sa intelegem cu adevarat cum trebuie sa utilizam piata, pana atunci testam receptivitatea unor colective de populatii. Vrem sa avem succes trebuie sa iesim in .com pentru a invata cum se lucreaza in conditii de concurenta.

10 minute de scris

1.) Daca in 10 minute nu apare nici o idee, n-are rost sa mai scriu textul asta.
2.) Nici un text nu depaseste un timp de 10 minute decat daca gandul nu poate fi oprit.
3.) Nu citi inapoi. Oricat de stupid pare textul el sigur are un pattern pe care-l respecta. Scrie-l pana la final si daca ai tarie citeste-l inainte sa-l publici, eu n-o fac. Daca-l citesc a doua oara il macelaresc si ideea de baza dispare.
4.) Lasa cititorul sa-si imagineze. Da-i o imagine neclara, scoate cititorul pe teren sa joace.
5.) Pune o poza cand merita ca textul sa aibe una. Nu pune poza daca textul n-o cere.
6.) Nu da de mii de ori mesaj cu textul tau pe mediile de socializare. Daca nu le place oricum nu-l vor citit.
7.) Scrie ce gandesti nu ce vor altii sa citeasca.
8.) Foloseste o interfata simpla pentru ca ajuta cititul in diagonala, dar ofera-i un call-to-action de neuitat.