Stefan Manea

Smecheria cu online-ul

Poporul online din Romania si imprejurimile ei isi au nucleul dur de “vedete” ancorate in presa si TV.

Natura locului de munca face sa ma lovesc de aceeasi lume online. Fiecare are partea lui de adevar, fiecare a auzit el cum se face SEO si-l face asa cum i-a povestit lui un var de-al 3 lea de dupa mama ca aia de dupa tata sunt ocupati cu sporturi ca halbere si sticlism viteza. Pute Romania de specialisti in industria online-ului si toti  sunt niste visatori cu ochii deschisi la viata de huzur pe care le-o ofera deschiderea unui magazin online.

Magazinul online e cea mai tare inventia de la inventarea hipermarket-ului incoace, ce daca pe vremuri ii ziceam Alimentara si acum ii zicem hipermarket?!? Se numeste evolutie pe baza de “furculition”.

Si cum ziceam, lumea online e plina de specialisti care nu cuvanta. Am descoperit acum multa vreme un om care stia a lucra cu cifrele in spatele monitorului si care nu-si erija talentele meltenesti despre cat de smecher e el in online. De o luna am descoperit un alt om care lucreaza in domeniu, dar care nu face caz de cunostintele lui vaste in domeniu. Se pare ca un pic de modestie nu strica si omoara, ba chiar face bine la biznis.

Restu’??! O ardem pe sistem turbo in smecherie online ca niste adevarati. Mergem la TV sa vorbim despre subiect pe langa, evident, ca orice roman care se pricepe la fotbal, femei, politica si mai nou social media si blogging.

Asumarea personajului virtual

Acum ceva vreme cineva m-a etichetat cu titlu de “fatarnic”. Discutia se purta in termeni de comentarii pe bloguri eu fiind de acord la anumite texte cu respectivul om si-n rest combatand cam pe unde mi se parea ca bate campii in scop comercial. Daca eram un om care nu-si asuma ceea ce face pe net i-as fi spus ca ma confunda cu personajul virtual(nickname) “fanel” si ca eu si virtualul meu nu avem nici o treaba, suntem doua personalitati total diferite. Poti oare sa zici asa ceva?

De cand am pasit in vastul internet am avut probleme in a gasi cheia potrivita pentru un nickname. Nici unul nu pareau potrivite sau care sa exprime ce sunt cu adevarat. Puteam sa-mi zic ‘bo$$ul007′, dar nu ma reprezenta pe mine. Am ales intr-un tarziu ‘mavast20′ care era un joc de cuvinte pornind de la primele doua litere ale fiecarui nume al meu MAnea STefan VAlentin si 20 fiind varsta la care imi faceam contul respectiv. Odata trecut de 20 si-a pierdut insemnatatea. Ori de cate ori povesteam nu mai avea aceeasi valoarea ca in anul in care chiar aveam 20 de ani. Nu era vorba de imbatranire, era vorba de semnificatie in sine. Apoi mi-am dat seama ca numele virtual care mi se potriveste e chiar cel dat de toti cei din jur: “Fane”/”fanel”, doar nu credeati ca ma striga lumea Stefan?!? Ala e numele oficial, iar prietenii din jur foloseau prescurtarea Fane.

Cheia potrivita este cea care te reprezinta. Un om matur isi asuma responsabilitatea faptelor si a cuvintelor si nu se ascunde in spatele unui personaj virtual crescut tot pe structura lui. Mastile formeaza omul.

Pustimea are talent!

Pustimea din Romania vine din spate pe nisa de videoblog. Isi incep vlog-urile de la varste fragede fiind crescuti in spiritul Disney Channel si hranindu-se cu informatie prin cablu UTP si smartphone. Media de varsta e undeva la 15-16 ani.

Faptul ca s-au apucat de comunicat prin video si voce de la varsta frageda le da posibilitatea sa se perfectioneze pana cand vor trebui sa revolutioneze discursurile ponosite ale generatiei X. Poate ca ne sperie gandul ca vin din spate atat de pregatiti, dar cine suntem noi sa-i impiedicam?!? Sa nu repetam greselile trecutului.

Las mai jos cateva adrese de vlog-uri in limba romana gasite pe youtube:

Alex Contras
My life.. As Skivo 
StudioB2k
AlduscaAkaCapusa

Update:
TheLifeinRO
Doza de Has
MehesMatyas’s

Cioclu Online 2.0

Suntem specialisti online si social manageri si dincolo de mormant. Azi moare unul, scriem repede despre el sa nu pierdem hashtag-ul si sa nu ne piarda google din indexare.

Stiu, voi sunteti niste speciali si chiar ii iubiti pe cei despre care scrieti.

Scurt indreptar online Romanesc

1. Da Like la ce scrie persoana ta. E mai usor decat sa gandesti un text frumos si sa-l urci pe facebook, twitter, G+, etc. Te duci la tine pe blog, te uiti la text si dai Like.
2. Facebook! Da Like la comentariile celorlalti si dupa ai comenteaza. De ce? Daca iti place doar comentezi, e clar ca daca te-ai ostenit ti-a placut comentariul.
3. Twitter! Nu da RT la unul care are pareri proprii, da RT la aia care sunt cu turma. E mai bine pentru somnul ratiunii tale.
4. G+! Nu utiliza G+ in exces daca Zei n-au decis ca e bun. Asteapta confirmarea si nu scrie despre el. S-ar putea sa-l aprobe cat de curand.
5. Comenteaza pentru link-building. Link cu link se face trafic si mancam o saorma din blogging. Nu comenta impotriva, comenteaza pro. E mai bine pentru bloggerul comentat, da bine la client cand ii vinde ceva.
6. Tine dusmanie! E cel mai important. Daca omul a avut o parere contra tie la un moment dat tine dusmanie, nu-l ierta. Exista posibilitatea ca sa il descoperi ca e om bun! Dinte pentru dinte si ochi pentru ochi.
7. Daca “zei” catalogheaza foloseste tag-urile marcate de ei. Doar asa poti sa mananci o paine cu ei la masa.
8. Nu uita! Ori de cate ori ai scris un text impotriva zeilor esti hater, invers sunt doar pedagogi care iti aplica o corectie online. Unde da influencer-ul, creste!

Sa curga milioanele!

Lipsa de subiecte

Observ ca in ultimul timp subiectele sunt numarate pe degete si cu totii tragem de aceleasi subiecte obosite si mult prea desantate. E greu sa te mentii in forma forjand pe acelasi culoar cu ziare, reviste, televiziuni si oameni, dar e si mai greu sa-ti intelegi drumul intr-o piata.

In ultima vreme nu mai am timp sa mai scriu, fiind foarte ocupat cu terminarea constructiei la casa. Singurele legaturi cu lumea online au ramas twitter-ul, facebook-ul si din cand in cand cate un articol pe blog. In rest seara cad lat si nu pot decat sa rasfoiesc blogurile din reader.

E obositor sa vezi cum acelasi subiect e pasat de la unul la altul fara a se schimba ceva in intelegerea lui. Lipseste esenta unei pareri personale si incep sa cred ca am devenit niste ro_botzi care scriem pentru google si atat. Eu unul n-am prea inteles nicioadata aceasta scriere pentru un motor de cautare. Mi se pare corect sa scriu un text care ma intereseaza si care-mi produce mancarime in degete daca nu il dezbat decat sa compun un text pentru un soft. E bine ca te pozitioneaza in piata, dar trangand linie pierzi din vedere esentialul: subiectele.

Cel mai tare ma dispera blogurile de fosti jurnalisti care aduna stiri de pe alte site-uri si le republica. E sub demnitatea lor de fosti jurnalisti si actuali bloggeri sa scrie balast pentru public. Mi se parea corect sa scrie ori de cate ori au ceva de spus pe un subiect si nu doar citate cu link-uri si tone intregi de astfel de posturi. Receptivitatea publicului scade pe masura ce cantitatea de balast creste si aici vorbim de public nu de ro_botzei.

Din 2005 de cand citesc si mai scriu in zona asta de online ma distreaza ca la perioade de bilant apar fix aceleasi subiecte de dezbatere: hater vs alister, bloggeri vs jurnalisti, de ce nu scriu bloggeri mici, cum sa ajungi blogger mare, bloggeri mici vs bloggeri mari, un scandal intre doi bloggeri care se injura/imping/dau in gat cu mizerii.

Dincolo de piata suntem oameni si scriem pentru oameni.

Rummy pe etalate in piata online

Ieri jucam cu ai mei rummy pe etalate si am observat un joc dubios in jocul tatalui meu. Dadea jos tot felul de piese cu punctaj mare si pastra piese cu punctaj mic.

N-am inteles jocul pana la final cand nu m-a rabdat inima si am intrebat de ce? Mi-a zis ca e o strategie pe care o aplica cand nu are formatiile care ii convin si-si face jocul incercand sa pacaleasca adversarul, cacealma. Mi-a mai zis ca o carte buna care asteapta alte doua carti cand restu’ jucatorilor sunt etalati te incurca si mai tare facandu-te sa pierzi puncte pentru ca ramai blocat in executarea formatiei de puncte mari. O lectie de teorie a jocurilor si negocierilor de la un om care nu cunoaste aceasta materie.

Aceeasi strategie o putem aplica si-n cazul pietii online care de 2 ani de zile incearca sa reincalzeasca subiecte apuse sau sa readuca la viata proiecte care s-au lansat moarte.

Reusita unei campanii

Lumea blogurilor migreaza usor, usor inspre SRL din pozitia de pasiune. Acum 6-7 ani totul a inceput ca o pasiune pentru multi dintre cei care il practica si azi, iar pe parcurs s-a transformat intr-o mica afacere.

Nu e un lucru rau ca se transforma in SRL cat timp isi asuma responsabilitatea unui SRL si nu cere mila de la public si de la colegii de breasla. E ca si cum mi-as deschide eu o firma de “tunning” pentru carute si as cere si celorlalti care intra in piata pe produsul meu sa fie solidari unul cu altul pentru consolidarea pietii. Fiecare trebuie sa traga pentru bucata lui, s-o faca competitiva si sa imbie clientul sa-si verse banii in serviciile oferite de el.

De 4-5 ani aud aceeasi poveste de solidaritate in piata online pentru a aduce clientul sa investeasca in publicitate online. Daca intervii in piata si comentezi anumite campanii esti automat trecut la “hateri” si piata incepe porcaiala generala specifica activitatii poporului roman. Sunt eu vinovat pentru fuga clientului sau esti tu vinovat ca nu esti pregatit pentru minimizarea unor efecte negative din piata? Am nimerit la un moment dat intr-un manual american de vanzari, in care mi se povestea cum transformi un client nemultumit intr-un vector de reclama indirect. Tehnica lor se bazeaza pe atragerea clietului nemultumit intr-un forum de discutii unde la final primeste “o bonificatie”. In functie de profil bonficatia poate sa fie una materiala sau una spirituala, de respect de sine. Clientul astfel rasplatit va prezenta serviciile tale sub aspect pozitiv si altor potentiali clienti.

Lupta pietii online trebuie sa se axeze pe rezultate sub presiunea investitiei. Romanul s-a obisnuit sa incaseze fara sa ruleze cheltuieli. Practic el vrea venituri cu investitie zero – daca este posibil – si cu “mokangeala” de la cunoscuti, in virtutea cresterii unei piete. Foarte putini se concentreaza sa faca o campanie buna care sa ma cheme la actiune pe mine. Majoritatea se fac cu “pls RT”, “pls Like”, “pls scrie si tu”. Am umblat pe site-urile straine si am dat de multe ori Like, RT si am scris despre, doar pentru ca erau campanii facute cu simt de raspundere si care ma chemau la actiune. Marea lupta ar trebui sa se dea pe calitatea serviciului oferit.

M-as bucura sa aud si la noi de astfel de campanii si dupa sa auzim de specialistul X in domeniu si de conferinte la care ei sa vina sa impartaseasca din experienta lor. Un meserias bun il recomanda rezultatele proiectelor, nu cumetriile din piata.

Sursa foto: Vitrina.ro/blog

Dinamismul unei piete

Publicitatea pe bloguri sufera de sindromul bulgarelui de zapada. Se rostogloste frumos si creste, dar tinde spre plictisirea receptorului.

O reclama ar trebui sa ajunga la sufletul cumparatorului si sa-l imbie la a cumpara. Cand reclama este repetata cand pe un site cand pe altul si mesajul este acelasi, cumparatorul poate simti repulsie.

E nevoie de o abordare diferita pentru a construi o imagine. Mi-ar placea sa vad campanii care au loc pe o perioada determinata de timp. Mesajul sa fie programat in timp si nu reclama repetata, grabita sa fie pusa sus in acelasi timp. Ideea unei campanii ar trebui sa fie de inradacinare a mesajului in randul receptorului si nu de agasare a lui prin repetarea concomitenta. E ca la constructia unui zid, nu poti pune urmatorul rand de caramizi pana cand nu se intareste putin randul deja pus. E nevoie de timp.

Eu in calitate de posibil receptor am inceput sa ma plictiseasca citirea a 10 review-uri despre acelasi lucru in aceeasi zi. Practic dupa primele 2 citite nu mai reusesc sa sintetizez informatia celui de-al treilea. Daca review-urile erau servite intr-o perioada de timp programata atunci poate altfel mancam placinta comerciala servita.