Stefan Manea

Prea “fumat” de viata

“cand vei incerca sa dormi 15 ore continue asteapta-te ca soarta sa te sune si sa-ti incurce planurile”

E usor sa te arunci in bratele unui  viciu asteptand sa se stearga durerea amintirii pe care vrei s-o elimini prin adaptarea unui stil de viata(vezi aici: sa te “fumezi” singur ca un joint interior). E primul pas pe care-l vei face asteptand sa stearga amintirea rea pe care vrei s-o elimini.

Adevarul?!? Viata e o curva si nu te lasa sa uiti. Viciu ofera doar o sansa de scapare cand vorbesti de  scapare sociala, in interior amintirea e vie si te lupta pentru supravietuire. Trebuie sa inveti sa traiesti cu demonul sau sa-l bati intr-o lupta dreapta si cinstita. Demonul tau nu poate fi infrant decat de tine. E simplu sa apelezi la solutii “minune”, mai greu e sa-l bati pe cel pe care tot tu l-ai inventat.

E totul  scris si daca nu e scris iti este zugravit in fata ochilor. Tu esti doar unul care trebuie sa aleaga. De cele mai multe ori alegerea este punctul fierbinte in jocul de-a viata. Daca esti puternic alegi sa mergi pe cale, dar daca nu vei bajbai pe intuneric pana cand viata iti da fatala. E ciudat, dar asta e realitatea, viata te ajuta pana cand vrei sa primesti ajutor. Dincolo de refuz mergi si traiesti pe cont propriu.

O viata ca oricare alta se poate da peste cap in orice moment din cauza unei decizii. Fix cand crezi ca nu se poate, se poate! Viata iti ofera sansa sa te redresezi si sa asculti sau sa simti, dar te intorci iar intr-un punct de alegere. E fix ca un algoritm repetitiv care te pune mereu si mereu in fata aceleiasi bucle de viata: alegi ori fugi! …”fumeaza”-ti clipa caci altfel te fumeaza ea pe tine.

Viata ca un spectacol

Candva am citit o carte cu un astfel de titlu, dar nu-mi mai amintesc autorul. Autorul nu e chiar atat de important cand mesajul e continut intre copertile cartii. M-am saturat sa vad lume ipocrita care citeste un autor doar pentru ca el a fost un rebel adolescent care a produs orgasme intelectuale, fara a intelege mesajul. Fiecare autor isi pune amprenta pe scris chiar daca uneori isi ascunde iluzia intr-o categorie(drama, thriller, SF, etc.) si dincolo de categorie e doar o ala experienta din viata. Uneori este atat de greu s-o povestesti ca intr-o spovendanie incat o maschezi intr-un teatru fantezist.

Viata nu e un spectacol. In viata o zi nu are 1 ora, cat timp citesti tu o carte sau vezi un film. Viata e mai complicata are zile de 24 de ore pline. Se transpira la greu in viata ca sa faci orice, nu e doar un script pe care ai timp sa-l repeti din vreme. In viata primesti pumni si aplauze in pas de defilare.

Fiecare am dori sa traim fantezia de viata pe care ne-o dorim, dar intr-un final esuam prin a trai fix viata noastra. “Carpe diem” e un concept care nu-si prea are locul desi de foarte multe ori apelam la el ca sa mascam neputinta unei decizii. Adevarul este ca din spectacolul vietii nimeni nu iese in ritm de “carpe diem” pe usa. Fiecare are partea lui de regret, fiecare are automutilarea sufleteasca ca ar fi putut s-o faca altfel. In urma usii inchise raman faptele si dorintele neimplinite. Dincolo de deciziile pe care trebuie sa le alegem, scena este goala si-si asteapta actorii fara a cunoaste distributia din timp. Viata se joaca asa cum este.

Ecuatia meritului

Fiecare primeste fix ceea ce merita. Daca viata ii arunca un surplus, il va pierde negresit sub o forma sau alta. Viata are un mod pervers de matematic in a te lovi fix acolo unde te doare cel mai tare. Dincolo de forma pe care o ia bogatia ta, esti in final atat de bogat pe cat de sarac ai intrat in viata.

O ecuatie cu sfarsit predictibil si asteptat. Cu o moarte toti suntem datori, pana si Zeii au nevoi de somn sau promovare pe scara spirituala.

Primesti ceea ce meriti, luand in calcul ipotezele cu care ai plecat la drum in viata. Ipotezele false nasc destine trucate.

IdeoRazboi

Un popor traieste cat timp speranta are un scop.

E greu sa nu te uiti in spate si sa intelegi viitorul, mai usor e sa visezi la trecutul pe care viitorul nici nu stie ca putea sa-l aibe… avem nevoie de un razboi si de noi droguri. Suntem prea comozi ca sa putem evolua. Trebuie sa ne intoarcem la radacina evolutiei, foamea.

Cand faci foamea ideile vin mai rapid decat atunci cand ai totul de-a gata si fiecare poate juca propriul caracter JR Ewing din Dallas, un pahar de whiskey cand vine de la munca si o tarfa numai buna de futut in pauza de masa de la job.

Omul e supus unor fapte pe care nu le poate intelege, omul stie a evolua doar cand specia ii este pusa in pericol de extinctie, in rest femeile se emancipeaza fugind de responsabilitatea unei familii, iar barbati aleg sa se penseze si sa femininizeze pana la dezgust.

Un timp fara de timp care-si cere dreptul la ocultism. E timpul lui Eliade. E timpul sa ne pregatim sufletele cu tomuri de cultura caci viitorul apartine ideilor si mai putin epatarii. Pastreaza un profil redus in societate si pregateste-te pentru calatoria timpului catre urmatorul pas. Dincolo de acum vin vremuri in care vei primi votul de blam din partea a unui tu din viitor. Dincolo de educatia primita trebuie sa-i intelegi si sa-i ierti obligandu-i sa te priveasca cum nu le calci pe urme. Dincolo de greseala lor tu trebuie sa te smulgi unui destin de familie si sa compui propriul tau univers, ei fara tine supravietuiesc chiar daca tu incerci sa mai joci un rol mic de plasa de siguranta.

Arma mea e cuvantul

Cineva imi spunea mereu cand ma aprindeam in discutii ca n-as avea tupeul sa omor un om. Nu stiu daca as avea tupeul sa zbor creieri pe pereti, dar stiu ca vad scenarii derulandu-se in realitate. E vorba de o cautare aleatorie in trasaturile pe care le cunosc si in cautarea unor solutii.

Timpul isi pierde rabdarea si executa saltul catre scenariu care ii este scris. Omul dincolo de sentimente si perceptii este o suma de evenimente tragice si pozitive. Balanta dezechilibrata a ultimilor ani ne arunca in haos. Razboiul e un rau necesar se referea la altceva decat la varsarea de sange. Un popor are nevoie de Sodome si Gomore pentru a se reinventa ca identitate. Moartea este un eveniment sigur care nu respecta o trasatura certa. Aparitia mortii ca solutie vine dintr-o incapacitate a ecuatiei vietii de a stabili prioritatea in salvarea individului.

Ajungi sa gandesti solutii intr-o problema de viata fara a intelege ecuatia. Iti e frica de consecintele solutiilor tale pentru ca variabila sentiment nu poate fi cuantificata. Nu oricine isi poate stabili prioritati de viata daca experienta lui de viata nu se bazeaza pe raspantii rezolvate prin crima. Se spune ca fiecare isi duce pacatele in spate si dincolo de moarte, poate scopul scuza mijloacele dar omul din tine moare cu fiecare om pe care-l elimini din viata chiar daca tu faci o fapta buna.

Impasul politic din ultima vreme ma conduce cu gandul ca urmeaza un val de orientare politica spre doctrine extremiste care aduc solutii igienice de moment. Balanta imediata atarna intr-o societate stricata pe dinauntru, singura solutie este curatarea exterioara. Promiscuitatea formatorilor de opinie si a celor care trebuie sa faca ceva reprezinta primul vinovat de o eventuala crima. O crima nu este consecinta unui om, o crima este consecinta unei clase intregi de oameni care influenteaza dezvoltarea unui individ in zona grupului sau de supravietuire.

Dupa calculele mele mai avem in jur de 9-10 de ani de situatie politica incerta, dupa care urmeaza un ciclu de extreme care sa transeze jocul. In 2000-2004 am descoperit ca la fiecare 50 de ani exista 25 de ani care trag societate inapoi, orientand masa mare de manevra spre miscari extremiste. Cei 50 au trecut, 25 sunt inca in desfasurare….inca numaram. Pentru fanii lui Mirce Eliade suntem in perioada in care nu mai avem prea mult timp si trebuie sa studiem cat mai mult ca sa fim pregatiti pentru ce urmeaza.

Lungimea de unda

Am luat o pauza mai lunga pe blog din motive de constructie casa. Muncesc zi lumina si noaptea dorm ca porcul in coceni.

Lungimea de unda. Undele umane sunt diferite si totusi ai puncte comune. Vietile noastre se disting prin particularitati bine definite si totusi ajung sa convearga spre un acelasi rezultat. Principiul echitatii in natura a pus omul in fruntea lantului trofic dar i-a dat si povara unei vieti neindestulatoare. Cu cat capitalizeaza mai mult cu atat vrea tot mai mult. In final sfarseste sa devina falimentar in ideea unui trai mai bun.

Ma distreaza din toata ecuatia asta ca fiecare incearca sa se scoata ca “lup moralist”, iar la final cand e prins cu botu la cascaval se eschiveaza mai ceva ca un boxer in ring. Viata isi dezvolta recurent formula mai departe uitandu-te pe tine individ…totul e doar matematica.

Prea banali pentru secolul in care ne aflam. Cineva zicea secolul trecut ca urmatorul secol are doua sanse: ori e religios ori e deloc. S-a inselat, secolul asta este de cernere. Nu religia il face pe om mai bun, ci credinta.

De ce suntem atat de banali in munca noastra de zi cu zi, de ce nu incercam sa fim altfel decat nu vrem sa fim?! Ma macina intrebarile astea in timp ce privesc oamenii din jurul meu. Minciuna la tot pasul, am ajuns sa ne mintem pana si pe noi.

Una zice ca e frumoasa si ca are o super viata desi semnalele sunt clare de depresie de lipsa. Altul se lauda cu familia lui si-i barfeste pe altii, dar cand il prinzi pe picior de minciuna se fastaceste ca un copil mic si-ti arunca priviri taioase. N-am pretentia ca sunt cel mai destept om de pe pamant, dar am pretentia ca macar demnitatea de a recunoaste ceea ce sunt mi-a mai ramas. In locurile unde nu excelez ma dau un pas in spate si las pe altii care se pricep, iar in locurile unde stiu ca am dreptate ma lupt pentru locul meu pana la ultima suflare.

Epatarea este boala care va duce la trierea celor care continua lupta. Acolo se joaca cartea maturitatii si a continuitatii, multi vor muri striviti de proporia grandoare si stralucire inselatoare.

…si nu-mi spune ca ai inteles, pentru ca nimic nu e de inteles. Totul tine de cum iti asezi piesele in teren pentru a trece la nivelul urmator. Nu poti intelege esenta unei idei doar citind un text, ai nevoie de tot taloul ca sa pricepi, puzzle-ul e de abia la inceput.

Darama si construieste

Unii se nasc bogati si fericiti altii se nasc doar.

Viata ofera fiecaruia locul pe care l-au ales “stelele” si uneori omul isi face proporiul drum printre stelele lui, totul tine de vointa lui de a se maturiza in viata. E bine sa-ti intelegi interiorul pentru a putea trai exteriorul.

Am crezut ca franturile de vise care cresc cat ai vedea cu ochii in secunde de meditatie pot prinde aripi, dar am inteles in sfarsit ca visul este doar vis. Realitatea este cea care ofera unitatea de masura a durerii. Durerea este parte din viata si te caleste pentru un viitor. Timpul joaca un rol obsesiv in educatia noastra cand el ar trebui sa fie doar o alta variabila, fiecare isi are timpul si timpul il gaseste chiar de cei din jur nu-l percep in fel si chip. Tone de clisee nu se pliaza pe noul cliseu si publicul este nemultumit, dar actorul isi continua piesa. La final daca unul singur intelege, piesa nu a fost jucata in zadar.

Cel ce nu stapaneste timpul, nu simte durerea si nu stie a ticlui gandurile in rastelul de fapte…acela traieste degeaba pe acest Pamant.

10 minute de scris

1.) Daca in 10 minute nu apare nici o idee, n-are rost sa mai scriu textul asta.
2.) Nici un text nu depaseste un timp de 10 minute decat daca gandul nu poate fi oprit.
3.) Nu citi inapoi. Oricat de stupid pare textul el sigur are un pattern pe care-l respecta. Scrie-l pana la final si daca ai tarie citeste-l inainte sa-l publici, eu n-o fac. Daca-l citesc a doua oara il macelaresc si ideea de baza dispare.
4.) Lasa cititorul sa-si imagineze. Da-i o imagine neclara, scoate cititorul pe teren sa joace.
5.) Pune o poza cand merita ca textul sa aibe una. Nu pune poza daca textul n-o cere.
6.) Nu da de mii de ori mesaj cu textul tau pe mediile de socializare. Daca nu le place oricum nu-l vor citit.
7.) Scrie ce gandesti nu ce vor altii sa citeasca.
8.) Foloseste o interfata simpla pentru ca ajuta cititul in diagonala, dar ofera-i un call-to-action de neuitat.