Stefan Manea

De ale lui Tataie…

…mici cu garnitura de pete”, zicea o reclama pe vremuri. Ma lasa nervii capului daca lumea asta nu se indreapta din drumul gresit pe care a apucat.

Cand iti platesc un serviciu ma astept sa primesc si serviciu in schimb. La noi e greu asa ceva avand in vedere ca orice “boschetar” s-a dedulcit in boom imobiliar la tot ce e bun. Face nazuri azi cand stomacul il arde de foame, cu nasul pe sus are ochiul pe furt.

Cati sefi poate avea un om intr-o singura zi??! Multi. Pozele/filmuletele cu un Dorel care munceste si 20 de insi care stau in cazma si-l comenteaza sunt reale. Falimentul intervine atunci cand 20 de sefi conduc 14 insi. Productia scazuta e cauzata de prea multe directive date haotic si prea putini executanti. E o matematica simpla pentru un copil de clasa a 4 a, dar dificila pentru un inginer semidoct.

Noroc cu ploaia de afara ca iti mai da senzatia aia ca traiesti o viata umana.

“Fuga in Egipt”

Ai dat 6-5 si “Fuga in Egipt” scrie pe tine. Multi stiu, putini cunosc.

M-am cam plictisit de toate astea care au fost pana acum si caut ceva mult mai tare. Drogurile sunt pentru cei slabi eu caut puterea de a renaste prin forta proprie. Am fost acolo si am vazut tot ce era de vazut. Nu cunosti nimic din ce ti se poate intampla, o faci pentru ca nu cunosti ce se poate intampla.

E greu sa descrii ce nu-ti poti imagina ce vezi dar e si mai greu sa te lupti ca cineva sa supravietuiasca urgiei unu drog. 1% inspiratie si 99% transpiratie e prea putin spus. Daca nu-ti gasesti echilibru sa iesi din tine sa te aliezi frecventei celui pe care vrei sa-l salvezi niciodata nu vei reusi sa gasesti cheia din poarta catre mantuire. E simplu sa privesti din exterior si sa judeci, e mai greu sa intri in labirint si sa cauti solutia de iesire. De cele mai multe ori ajungi sa te pierzi in labiritul de vise si cosmaruri si sa traiesti acolo cu ei.

Am obosit sa alerg. Dincolo de tot si de toate sunt om si incerc sa-mi caut drumul dincolo de drumul celor pe care vreau sa-i ajut. Nu am veleitati de indrumator si salvator de neam si tara. Nu am constiinta necesara sa jertfesc comoditatea mea personala pentru un tel si un neam, sunt pur si simplu doar un “trecator prin viata”.

Joci table si la inceputul partidei ti se ofera un 6-5. Intre a irosi mutarea in casa sau in spatiul de joc neutru, intotdeauna vei alege sa fugi cu o piesa din casa adversarului in zona neutra pentru a ciupi o linie….sunt in faza in care vreau sa castig doar o linie. Partida vreau sa o decid in alt joc.

Prea “fumat” de viata

“cand vei incerca sa dormi 15 ore continue asteapta-te ca soarta sa te sune si sa-ti incurce planurile”

E usor sa te arunci in bratele unui  viciu asteptand sa se stearga durerea amintirii pe care vrei s-o elimini prin adaptarea unui stil de viata(vezi aici: sa te “fumezi” singur ca un joint interior). E primul pas pe care-l vei face asteptand sa stearga amintirea rea pe care vrei s-o elimini.

Adevarul?!? Viata e o curva si nu te lasa sa uiti. Viciu ofera doar o sansa de scapare cand vorbesti de  scapare sociala, in interior amintirea e vie si te lupta pentru supravietuire. Trebuie sa inveti sa traiesti cu demonul sau sa-l bati intr-o lupta dreapta si cinstita. Demonul tau nu poate fi infrant decat de tine. E simplu sa apelezi la solutii “minune”, mai greu e sa-l bati pe cel pe care tot tu l-ai inventat.

E totul  scris si daca nu e scris iti este zugravit in fata ochilor. Tu esti doar unul care trebuie sa aleaga. De cele mai multe ori alegerea este punctul fierbinte in jocul de-a viata. Daca esti puternic alegi sa mergi pe cale, dar daca nu vei bajbai pe intuneric pana cand viata iti da fatala. E ciudat, dar asta e realitatea, viata te ajuta pana cand vrei sa primesti ajutor. Dincolo de refuz mergi si traiesti pe cont propriu.

O viata ca oricare alta se poate da peste cap in orice moment din cauza unei decizii. Fix cand crezi ca nu se poate, se poate! Viata iti ofera sansa sa te redresezi si sa asculti sau sa simti, dar te intorci iar intr-un punct de alegere. E fix ca un algoritm repetitiv care te pune mereu si mereu in fata aceleiasi bucle de viata: alegi ori fugi! …”fumeaza”-ti clipa caci altfel te fumeaza ea pe tine.

Mesajul

Mesajul unui discurs este mult mai important decat cel ce transmite.

Ieri a aparut filmuletul cu Irinel Columbeanu care printre altele ne-a spus ca vrea sa candideze pe Primaria Bucurestiului. Politrucii au inceput sa perieze si sa spuna ca e bine ca au competitie. Smecherasii au ras de omulet ca incearca sa iasa si el din nou in presa. Mesajul, dar mesajul care era?!? Eu am retinut ca mesaj faptul ca TREBUIE SA IESIM LA VOT. Nu ma intereseaza ca Irinel e cine este si face ce face, important e mesajul.

Azi observ ca la moda este luatul in balon a mesajului lui Mircea Geoana, un alt preferat la batjocurei massmedia, nu ca nu si-ar merita-o “Mihaela, dragostea mea”. Mesajul printre altele a fost acelasi: “IESITI LA VOT!”

Nu prea am auzit prezentate prin buletinele de stiri, prin presa, pe bloguri aceasta stire: “Irinel si Geoana cheama lumea la VOT!”

Sarbatori fara de sarbatori…

E luna decembrie si febra cadourilor a inceput demult. Alearga fiecare ca sa prinda oferta pentru un cadou mai bun, mai mare, mai frumos, mai chiparos. E o frenezie pe strazi si-n magazine. Om cu om se lupta artistic la a prinde loc in inima celuilalt printr-un ceva material si inert. Nimeni nu mai priveste pe geamul inimi sa vada ce-si doreste fiecare in intimitatea gandurilor sale.

Traim in plina era consumerista neintelegand ca dincolo de ambalaje suntem aceleasi fiinte ca la inceputuri: o pestera, un foc si blana cea mai frumoasa de pe animalul cel mai fioros din padure.

Sarbatorile au inceput sa fie sarbatori fara de sarbatoare…chiolhan, betivaneala si scranteala pe cadouri.

IdeoRazboi

Un popor traieste cat timp speranta are un scop.

E greu sa nu te uiti in spate si sa intelegi viitorul, mai usor e sa visezi la trecutul pe care viitorul nici nu stie ca putea sa-l aibe… avem nevoie de un razboi si de noi droguri. Suntem prea comozi ca sa putem evolua. Trebuie sa ne intoarcem la radacina evolutiei, foamea.

Cand faci foamea ideile vin mai rapid decat atunci cand ai totul de-a gata si fiecare poate juca propriul caracter JR Ewing din Dallas, un pahar de whiskey cand vine de la munca si o tarfa numai buna de futut in pauza de masa de la job.

Omul e supus unor fapte pe care nu le poate intelege, omul stie a evolua doar cand specia ii este pusa in pericol de extinctie, in rest femeile se emancipeaza fugind de responsabilitatea unei familii, iar barbati aleg sa se penseze si sa femininizeze pana la dezgust.

Un timp fara de timp care-si cere dreptul la ocultism. E timpul lui Eliade. E timpul sa ne pregatim sufletele cu tomuri de cultura caci viitorul apartine ideilor si mai putin epatarii. Pastreaza un profil redus in societate si pregateste-te pentru calatoria timpului catre urmatorul pas. Dincolo de acum vin vremuri in care vei primi votul de blam din partea a unui tu din viitor. Dincolo de educatia primita trebuie sa-i intelegi si sa-i ierti obligandu-i sa te priveasca cum nu le calci pe urme. Dincolo de greseala lor tu trebuie sa te smulgi unui destin de familie si sa compui propriul tau univers, ei fara tine supravietuiesc chiar daca tu incerci sa mai joci un rol mic de plasa de siguranta.

Prea banali pentru secolul in care ne aflam. Cineva zicea secolul trecut ca urmatorul secol are doua sanse: ori e religios ori e deloc. S-a inselat, secolul asta este de cernere. Nu religia il face pe om mai bun, ci credinta.

De ce suntem atat de banali in munca noastra de zi cu zi, de ce nu incercam sa fim altfel decat nu vrem sa fim?! Ma macina intrebarile astea in timp ce privesc oamenii din jurul meu. Minciuna la tot pasul, am ajuns sa ne mintem pana si pe noi.

Una zice ca e frumoasa si ca are o super viata desi semnalele sunt clare de depresie de lipsa. Altul se lauda cu familia lui si-i barfeste pe altii, dar cand il prinzi pe picior de minciuna se fastaceste ca un copil mic si-ti arunca priviri taioase. N-am pretentia ca sunt cel mai destept om de pe pamant, dar am pretentia ca macar demnitatea de a recunoaste ceea ce sunt mi-a mai ramas. In locurile unde nu excelez ma dau un pas in spate si las pe altii care se pricep, iar in locurile unde stiu ca am dreptate ma lupt pentru locul meu pana la ultima suflare.

Epatarea este boala care va duce la trierea celor care continua lupta. Acolo se joaca cartea maturitatii si a continuitatii, multi vor muri striviti de proporia grandoare si stralucire inselatoare.

…si nu-mi spune ca ai inteles, pentru ca nimic nu e de inteles. Totul tine de cum iti asezi piesele in teren pentru a trece la nivelul urmator. Nu poti intelege esenta unei idei doar citind un text, ai nevoie de tot taloul ca sa pricepi, puzzle-ul e de abia la inceput.

Greu si apasat…

Am o gura spurcata care spune multe care n-ar trebui sa fie spuse chiar tot timpul. Am fost educat intr-un fel si nu pot gandi si actiona in alt fel. De multe ori spun ce gandesc inainte de a o gandi complet.

Vorbele sunt purtatoare de spini si de cele mai multe ori dor daca nu sunt vorbe asezate si gandite. Arunc o piatra si tot eu incerc de 10 ori s-o recuperez, dar piatra odata recuperata lasa rani in urma ei. O rana e o lectie invata de mine si poate un trauma pentru cel care primeste piatra.

Fiecare actiune menita sa indrepte un astfel de cataclism declanseaza in lant reactii pierdute. Practic cu cat te afunzi mai tare in rezolvarea problemei cu atat incurci itele si mai tare. Sangele manios ce-ti curge prin vene te complica in procesul de analiza interna. E al dracului de dureros, dar trebuie sa lasi timpul si uitarea sa-si faca treaba.

O viata ai si pe aia merita sa ti-o minti?!?

Darama si construieste

Unii se nasc bogati si fericiti altii se nasc doar.

Viata ofera fiecaruia locul pe care l-au ales “stelele” si uneori omul isi face proporiul drum printre stelele lui, totul tine de vointa lui de a se maturiza in viata. E bine sa-ti intelegi interiorul pentru a putea trai exteriorul.

Am crezut ca franturile de vise care cresc cat ai vedea cu ochii in secunde de meditatie pot prinde aripi, dar am inteles in sfarsit ca visul este doar vis. Realitatea este cea care ofera unitatea de masura a durerii. Durerea este parte din viata si te caleste pentru un viitor. Timpul joaca un rol obsesiv in educatia noastra cand el ar trebui sa fie doar o alta variabila, fiecare isi are timpul si timpul il gaseste chiar de cei din jur nu-l percep in fel si chip. Tone de clisee nu se pliaza pe noul cliseu si publicul este nemultumit, dar actorul isi continua piesa. La final daca unul singur intelege, piesa nu a fost jucata in zadar.

Cel ce nu stapaneste timpul, nu simte durerea si nu stie a ticlui gandurile in rastelul de fapte…acela traieste degeaba pe acest Pamant.