Un loc unde mi-am petrecut jumatate de viata. Un loc in care am invatat sa zbor si am inteles de ce viata se termina in cimitir. Dincolo de spatiu e vorba de om. Oamenii au facut posibil ca spatiul sa fie magic.
Mai multe despre zona Balteni(Peris), Ilfov
E aiurea sa pui filmulete de pe youtube pe blog, dar filmuletele acestea prezinta o batalie importanta a unui mare conducator, Alexandru cel Mare.
Istoria facuta in scoala n-a putut sa-mi arate ce mi-a arata un cantec al celor de la Iron Maiden.
Un lider adevarat cu un scop precis si o minte ceas pentru a pune mana pe o bucata importanta de lume. In urma lui un alt imperiu a inteles ca puterea ca sa o ai trebuie sa cuceresti un continent in care a inceput totul.
Vizionare placuta!
Pentru alte curiozitati legate de Macedonia sau Alexandru cel Mare veti gasi aici:
MACEDONIANbybirth
History of Macedonia
Cunoscand trecutul vei trai in prezent fara a supravietui in reveria viitorului.
Din cate am studiat si eu religia mea am descoperit ca vrajitoarele si tot ce tine de esoterism si ocultism sunt cam interzise in zona de crestinism. Ba mai mult in istoria de dupa Evenimentul Iisus din Nazaret acestia au fost alugati din societate si de cele mai multe ori omorati in cele mai crude moduri.
Cum impacam magii din colindele Craciunului si povestea Bibliei cu arsul astrologilor de mai tarziu pe rug?!?
Sursa: Burduja.ro
Amandoua casele sunt pline de istorii ale celor doua familii si isi traiesc tragedia disparitiei propietarilor sau ignoranta urmasilor. Pe cat de mari si frumoase sunt, pe atat de tragic este prezentul lor.
Casele boieresti care pe vremuri erau oaze de cultura inchise publicului larg, azi supravietuiesc prin munca ingrijitorilor lor. Prostia autoritatilor si lipsa de viziune a celor care coordoneaza miscari culturale in Romania sunt cei doi inamici ai conservarii inchise a celor doua asezaminte. Le-as fi vazut mai degraba muzee deschise spre studiu decat case de vizitat si de atins mobilier de catre vizitatori obisnuiti. As fi vazut Casa Bratienilor o biblioteca deschisa pe timpul verii pentru studiul cartilor de acolo. Nu cartile in forma lor rara, ci fotocopiate si citite pe computere. In era informatizarii e timpul sa impartim informatia sub o forma care sa protejeze istitutia unei carti cu istorie. Poate si o bilbioteca online cu abonament care sa permita citirea de la distanta a operelor respective.
Prinse in lupta politica a unor consilii stupide si miscarile de trupe a oamenilor influenti care vor sa puna mana pe o avere la pret de casa obisnuita au facut ca cele doua sa zaca neexploatate la adevarata valoare.
Casa Golestilor pare mai deschisa catre oportunitatea de a pune in valoare istorica a ceea ce au lasat in urma Golestii. Si istoria lor este una orientata catre un socialism frantuzesc de intrajutorare a maselor. In curtea Golestilor intalnesti un spital si o scoala care a primit pentru prima oara in viata invatamantului romanesc si femei la studiu.
Modul in care s-au raportat la talpa tarii cele doua familii este un pic diferit: cei de sus (Bratienii) erau oarecum orientati catre o inchidere fata de public si o transpunere agresiva in arhitectura casei a ceea ce au vazut in plimbarile lor prin lume, pe cand Golestii au incercat sa combine influenta turceasca cu traditionalismul romanesc. Amandoua abunda de mobile cu tenta frantuzeasca, traiau in plina francofonie.
M-a distrat in ambele case faptul ca arhitectura lor adunau sub acelasi obiect elemente crestine cu elemente zodiacale si orientate spre zona oculta. Arhitectural vorbind era o salata de insemne care arata ca nu-si impuneau stilul prin natura idei lor generale, ci traiau tumultos sub influenta puterii financiare si nevoii de a epata in cercul de prieteni.
Am inteles ca omul defileaza cu credinta lui uitand sa creada in Dumnezeul lui. Dincolo de nevoia de a ne inconjura cu semne ale credintei noastre uitam sa-l gasim pe Dumnezeul adevarat.
Inmormantandu-te in propria capela de sub biserica construita de tine arata ca nu ai putut sa-ti rezolvi problema materiala nici dincolo de cursa pasagera prin viata de aici. Trinitarea prinsa in insemnele din casa nu te-au invatat ca pamantul are nevoie de tine in el si nu prins captiv intr-un cavou scump de marmura neagra. Daca ai facut-o pentru a aduce aminte oamenilor de cat de bun si frumos ai fost tu, inseamna ca tu esti primul care are indoieli in ceea ce priveste binele intreprins de tine pe pamant. Poate ca este o ultima lectie a egoismului tau camuflat intr-un altruism povestit.
Nu contest influenta lor pozitiva in istoria tarii, dar din pozitia de familie cu trecut feudal cred ca la mijloc au fost si actiuni negative care le-au dictat disparitia. Cand faci bine ca sa-ti satisfaci nevoia de salvare personala, se numeste ca ispasesti o pedeapsa nu ca faci un bine. Binele este cel pe care-l faci prin credinta, ori din cate observam credinta lor a fost umbrita de nevoia faraonica de a se zeifica peste timp, inca din viata.
Pererea mea despre astfel de muzee poate fi subiectiva, dar chiar si asa mi-ar placea sa aud despre #Lecturiurbane care sa faca cateva iesiri in curtea unor astfel de muzee si promovate in lumea online. E bine ca fiecare sa-si traiasca propria opinie la fata locului, eu mi-am consumat-o pe a mea.
Sursa foto: Burduja.ro
Sursa: produsin.ro
Pana acum cateva luni eram ahtiat sa urmaresc emisiunile politice, analizele economice, sa ascult palavrageli la televiziunile de stiri(Antena3 si Realitatea TV). Dupa un timp am observat ca subiectele se repetau, dar cu actori schimbati. Si mereu si mereu se tocau aceleasi subiecte.
Am renuntat si nu-mi pare rau. Acum am timp mai mult sa citesc carti, sa ascult muzica, sa urmaresc filme interesante sau sa urmaresc serii intregi de seriale pe net. Macar din toate astea raman cu idei si nu cu un gust amar, cum ramaneam dupa vizionarea emisiunilor de stiri, talk-show.
Din cand in cand revin la tv pentru a vedea daca s-a mai schimbat ceva. Nimic. Totul e la fel cum am lasat acum cateva luni. Se fac vorbe fara finalitate.
Sursa foto: Produsin.ro
De 2 luni am inceput sa citesc in drum spre birou, pe metrou. Timpul drumului cu metroul se contracta in mintea mea si fac mai putin timp pana la birou( drumul cu metroul este Crangasi-Republica, slava Domnului am timp sa citesc).
In ultimele doua luni am terminat 3 carti:
1. prima este o carte castigata la un concurs pe publica.ro – “Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul finantelor”, de Nouriel Roubini si Stephen Mihm
urmatoarele 2 sunt primite cadou de ziua mea din partea unor prieteni dragi:
2. 5 ANI IN FRUNTEA DST – Misiunea imposibila – JEAN ROCHET
3. Calatorii In infern – Tvrtko Vujity
Vreau o carte pe care s-o citesc in continuare pe metrou!!!
O lectura usoara pentru cei ce vor sa inteleaga ce a insemnat spiritul Vamii Vechi si de ce pentru multa lume Vama Veche cea salvata nu este Vama lor.
Un timp si-un spatiu care depindeau de politica prezentului: politica depindea de existenta Vamii Vechi pentru a crea comoditate dizidentilor si prezentul avea nevoie de alt timp pentru a concesiona viitorul.
Scrie ce cauti si apasa enter.
Copyright © 2004–2009. All rights reserved.
RSS Feed. This blog is proudly powered by Wordpress and uses Modern Clix, a theme by Rodrigo Galindez.