Stefan Manea

<< Copii fragili ducand parintii-n spate>>

Un vers care spune mult mai mult decat toata poezia-cantec. Traim vremuri triste in care metehne ale trecutului nu-si dau pace pentru a lasa loc ideilor noului tineresc. Un batran intelept si-a pierdut increderea in sine si-si ineaca amarul in alcool uitand sa mai fie prieten cu lumea.

Vrobim singuri pe strada si traim in lumii separate si innecate in alcool. Din sculare in culcare privim amorf si indiferent la cei din jur prin ocheanul incetosat al mintii aburdinde in zgomotul tipatului din creier. Singuratatea verticala a gandurilor orizontale ne ucide speranta catre o viata mai buna. Alergam amorf si inert intr-un labirint de groaza incercand sa facem pe grozavii fix ca-n copilarie.

Durerea e ciclica si uitam sa mai impartim intelepicunea. Orbiti de uitare ne luptam pentru ca fiecare vorba zamislita din gurile pacatoase sa fie lema pentru cel ce asculta. Am taiat urechile ce asculau odinioara si am marit gurile pentru a putea tipa mai tare. Ideile noastre sunt singurele bune, nicio alta idee nu are loc intr-un univers de bula. Eu sunt singurul care am dreptate cat timp sunt anesteziat de alcool si realitatea imi sade distorsionata in cap. Astept un apel catre gongul final, doar o minune ma mai poate extrage din bula si sa ma arunce la loc in viata mea de zi cu zi…dar gongul final se incapataneaza sa vina asteptand secunda de luciditate pentru care se lupta inca o furnica stresata. Si secunda VA VENI.

Respir Romania

Toata lumea care ma cunoaste stie ca in orice moment voi gasi o ruda undeva in aceasta tara sau o poveste despre un loc sau altul. De fiecare data cand am plecat undeva am inregistrat in magaziile mintii mele locul si am incercat sa-l reimprospatez mereu si mereu cu amintiri frumoase pentru a intipari amintirea si mai bine. Uneori amintirile negative au fost cele ce au tinut povestea/locul in topul “De tinut minte”.

Bucurestiul l-am batut la picior ori de cate ori am avut nevoie sa respir in aparatul digestiv al unui capcaun de oras care se incapataneaza sa ma scoata afara din el. Strazile Bucurestiilor mi-au conturat povesti de viata, strazile Bucurestiilor m-au invatat sa iubesc si sa traiesc ca si cand fiecare zi este chiar ultima. Fiecare gand si fiecare poveste izvorata din colbul Bucurestiilor periferici compun o piesa trista ce te umple de bucurie. Bucurestiul e asemeni unui clown care iti joaca un rol in spatele caruia se deruleaza o tragedie pe care o simti, dar care nu-ti da pace sa traiesti clipa dea rade intr-un oras al contrastelor.

Bucurestii au rapit suflete provinciale tansformand oameni simpli si naturali in monstrii urbani, Bucurestii sunt ai mei…

Doar o parte din respiratie se petrece aici, poate cea mai mare parte. Restul il poti respira cand te adancesti in Romania spirituala. Trebuie sa vezi Romania de dincolo de urbanizarea haotica si “la moda”-ul excesiv al unor orase cu franturi de viata desprinse din filme americane de duzina!

Romania cea care simte si nu minte este cea in care iti auzi gandurile purtate de valuri de rau de munte. Chiar de ninge, chiar de ploua vei trai o clipa magica ce opreste timpul si apa. Omul isi regaseste eul interiori doar in momentul in care natura ii permite sa vada. Dincolo de cortina urbana regasesti eul tau pierdut printre panorame mute. Fiecare diapozitiv construieste un peisaj pe care il uiti ori de cate ori esti rapit de oras. Plantele, apa. stanca, marea, nisipul, pamantul sau animalul ce te priveste increzator…e doar parte din tabloul unde spiritul tau salasluieste cat timp tu iti joci rolul din “viata de zi cu zi”.

Respir romaneste si ma hranesc cu povesti din acest taram. Nu-i cliseu, e doar o vesnica regasire a unui Eu pierdut…

Politico esti curva!

M-am saturat de aceasta mare doamna curva care este politica. O curva cu prea multe necunoscute si care de 20 de ani formeaza oameni de top 300 miliardari din fraieri de 2 lei care au avut “noroc cu caru” si au ajuns mari “bisnitzari” pe resursele tarii asteia.

Averile mari sunt blocate la oameni care n-au coaiele necesare sa intre in piata cand piata e paralizata de frica. Averile mari sunt facute fara transpiratie si fara o reintoarcere de profit in populatie sub forma de diverse lacasuri de cult si alte nebunii in care poporul sa se descarce pentru a nu te simti tu ca un bogatan blocat pe functiile minte/fura/scuipa.

“Domnilor din top 300 sunteti jalnici!” …si dupa voi potopul. Nimeni nu te va tine minte dupa ce vei muri. In 50 de ani ajungi doar o anexa imbecila a istoriei. Inaintasi tai in ale “furatului politic” au avut bunul simt ca dupa moartea lui sa ramana in mentalul colectiv macar o constructie si/sau un edificiu spectaculos, pe cand tu ai construit doar castele de carton presat care se darama la primul vant al timpului.

La dracu cu politica! E Timpul ca omul sa lupte pentru om si afaceristul sa-si plateasca puntea spre nemurire prin educarea populatiei. Fara o populatie educata sunteti doar niste imparati in tara orbilor. Vanitatea de a ajunge sef peste o tarla de prosti va face sa traiti ca niste rame imbecilizate de cei peste care pastoriti. Da, e adevarat, voi sunteti captivi in prostie si prostia va macina averile fara o baza solida. Am crezut initial ca voi stricati masele, dar masele va strica pe voi. Educarea maselor este un “must do” pentru voi daca doriti sa pastrati averile intacte in continuare. Masele educate sunt cele care va ofera stabilitatea de mai tarziu.

Clasa de mijloc va omoara, clasa de mijloc va ridica! Fara o “clasa de mijloc” puternica sunteti ca niste rame sub pietre fara de balegar.

Spitalul de nebuni nu e acasa

…fix Bambucha!

Viata e un film de diapozitive ce ruleaza intr-o camera nezugravita pe un peret stricat si plin de bube. Fiecare poza fixeaza o poveste si fiecare poveste iti acopera un procent de trasaturi ce te compun ca un tot. 100% nu vei reusi nicioadata sa atingi, asa e viata lasa loc si de regrete.

Adevarul absolut pe care il detin unii in fuga lor egoista de a castiga fiecare batalie iti da de gandit si te face sa-ti doresti sa pierzi fiecare lupta intr-un mod cat mai original pentru ca la final sa te incarci pozitiv cu diapozitivele celui dezarmat de o victorie trecatoare. Exact! Fiecare victorie este pasul la off-side pentru un esec de proportii. In viata daca nu-ti dozezi castigul s-ar putea sa atragi de la sine un esec rasunator. Un corp nu poate suporta presiune prea mare mult timp consecutiv. Fiecare avem nevoie de surogatul nostru de a ne pierde de la programul pe care ti-l face viata. Un drum este compus din drumuri asemanatoare micsorate la scari din ce in ce mai mici, drumul e acelasi doar ca se formeaza in timp din drumuri mici si asemantoare care dau linia de urmat. Perturbatiile drumului sunt semn de sanatate si drum bun…

Lant nesfarsit de metehne sociale

“Prostu’ ala nu stie ce vrea de la viata!” “Ipocritul ala asculta manele!” “Eu nu citesc horoscoape!”

…fiecare reprezinta un punct fierbinte intr-o societate manata in lupta de nevoia de a deveni primul in lantul sau trofic. Fiecare tanjim dupa functia de lider al turmei unde ne miscam si folosim orice tertip pentru a ne dobori la pamant adversarul.

Animalele au un cod simplu de etica si fiecare lupta cum poate ca sa supravietuiasca. Animalul om se presupune ca e mai presus de animalul-animal. E pe dracu! Suntem mai prosti decat 99% dintre animale, nu bag mana in foc pentru un 100%.

Ma distreaza cum ne alegem domeniile in care activam fix dupa regula democratica a unei dictaturi familiale. Suntem produsul unui bagaj genetic pe care nu-l intelegem, dar caruia ii respectam regulile de aplicare. Suntem parinti nostrii adaptati la vremuri noi. Pe vremuri era o zicala: “La vremuri noi, tot noi!”

E distractiv sa vezi cum pozitionarea intr-un grup restrans se face urmand pas cu pas un algoritm meticulos. Animalul care cauta recunoastere va incerca sa se impuna in fata celor de rang inferior si sa placa celui der ang superior. In ochii celui inferior cel superior va fi zugravit in chip si fel, dar in preajma celui in cauza va afisa o mitra eleganta si prietenoasa. Rama. Nici rama nu se poate numi caci rama nu are constiinta unui om.

Cel mai slab din incapere va primi rolul de sac de box pentru a-ti evita propria pozitie de ghiocel plouat in lantul biroului din care faci parte. Corporatia se bazeaza pe rame si asteapta ca rama sa-si gaseasca drumul catre iesire.

Mult timp n-am inteles la ce folosesc spatiile de timp nealocate unei actiuni ci doar vegetative. E timpul consolidarii. Creadeam ca pierzand vreme voi regreta mai tarziu, dar niciodata vremea nu se pierde. De te vei minte ca faci ceva cand nu faci de fapt nimic vei pierde timpul de consolidare.

Caracterele tari se cresc prin defragmetarea in timp si spatiu. Exercitiul este mama invataturii si invatatura este sportul prin care iti pasterzi mintea curata si activata pentru intemperii de tot felul.

Social esti doar un spatiu de memorie ce va ocupa un timp in constiinta social universala.

Creier pane de societate la capat de drum

SEO. Pentru seo e bine sa nu bagi titlu mare ca bietul google nu te indexeaza! Ha ha ha ….sa ma *** in indexarile voastre.

Traiesc vremuri de infarct si viata de cardiac ajunge in capat de strada infundata. Fiecare incearca sa-mi vanda o gogoasa incredibil de buna pe care societatea ambulanta nu mai da doi bani. Sa nu razi niciodata de serialul “The Office” pentru ca poti sa ajungi fix ca in el, vorba lu’ Nea Florin Chilian:”Nu faceti ca mine Ca Ca mine patiti!”.  Fiecare pasaroi pe lumea asta virtual-i-reala traieste in cusca lui alaturi de alte custi intesate de “destepti” care te critica.

Scriu din ce in ce mai rar pe acest blog pentru ca viata sociala reala ma forteaza sa o traiesc. E ciudat, dar e real. O viata se poate trai si fara sa o doresti ca trebuie sa o traiesti asa. Poate multi veti spune ca e o fitza sau pur si simplu e o fuga de decizie, dar decizia e mereu in functie si activeaza dupa sina o noua si inca o noua situatie decizionala. E o bucla repetitiva intr-o schema logica din care decurg drumuri anevoioase si intortocheate. O buna bucata am crezut ca sunt de vina chiar eu cel care o duce in carca, dar mai tarziu am inteles ca si daca o las sa mearga pe jos fara sa o car tot povara se numeste.

E fantastic cum lumea viseaza sa devina filosoafa fara a profesa. Faptul ca ti-a placut ce scria Eliade in perioada lui de glorie cand cred ca descoperise “cuiele” vremurilor nu conduce neaparat la a ajunge ca el. E fix in pix  discutia despre idolii pe care nu trebuie sa-i urmezi orbeste caci te vei epuiza social si vei deveni un tipar copiat.

Traiesc vremuri cretine in care fiecare miscare gresita este urmata de o palitura in moalele capului ideii, in timp ce fiecare miscare buna este osandita la suduiala sociala. Fiecare individ se cocoata peste capetele celorlalte bovine incercand sa fie prima oaie care sare in prapastie: “Oricum murim cu toatele macar sa fiu eu prima.” Nevoia de stima si dincolo de moartea ca individ intr-o multime este ultimul gest egoist al unui erou fara de personaj desenat.

Am crezut ca am vazut destule pana acum, dar simt ca mai am multe de vazut… multe si demente. Doar inima sa ma tina ca-n rest oricum am luat-o razna cu de toatele.

Reveria lui Hasdeu m-a lovit ca un traznet cand am citit despre subiect in liceu. Credeam ca citesc SF-uri istorice si nu intelegeam ca vrea sa spuna in toate cele. Toate la timpul lor, asa parea sa-mi spuna corpul in timp ce mintea ticluia asternut verde pentru ce avea sa vina.  N-am rabdarea necesara sa las viata sa treaca pe langa mine pana prind un peste mare in oceanul nesfarsit de ochiuri de iaz. Incerc sa prind pe unul si pe altul de mana in valtoarea care ne apasa si sa-i trag dupa mine si prind atat e multi ca mereu raman in urma privind cu ei se departeaza fluturand bratul drept a victorie si lasand in urma un nor de praf. Bine faci, bine gasesti… povete romanesti care nu-si mai respecta algoritmul, undeva pe ramura cu da s-a produs un blocaj si redirecteaza catre ramura cu nu.( Gluma de calcutoristi trecuti)

Unde te grabesti cand toti tac?

M-am intrebat adesea unde ma grabesc cand toti tac. Parca vreau sa alerg in fata lor si sa le vorbesc, dar cine sunt eu sa vorbesc unei multimi care tace??! Mai stai un pic si priveste in gol caci golul naste geniile. Nu pot sa tac, poate nu sunt facut sa fiu geniu. Visul ignorantei incolteste pe fiecare zi ce trece. Primul pas catre ignoranta e sa dau drumu manelistului din mine sa se afirme. Si asa am decretat ca un manelist e o persoana fericita prin lipsa. E primul exercitiu care ar trebui sa ma ajute sa trec prin focul schimbarilor sociale.

” Si au ras cand le-am zis ca vreau sa opresc Planeta si sa cobor pentru o vreme!”

Fiecare greseala naste dupa ea o alta greseala. Dar poti sa te impotrivesti valului cand el singur iti arata drumul chiar daca e gresit? Nu am cu ce sa intoarc din drum un vis care este produs pentru a transmite un mesaj. Chiar daca il simti si il opresti, mesajul tot ajunge. Reveria lui Hasdeu. Am crezut ca-s povesti. Mult prea tarziu am inteles ca in clipele in care suporti o reverie tu tragi frana de mana pentru a te trimite in sala filmului vietii tale. Explica daca poti sa ca tu stii ceva despre viitor fara ca lumea sa nu te priveasca ca un dement candidat cu sanse mari la Salonul Napoleonilor  de la Spitalul de Agitati si Lunatici….”asta e un pantof, nu caine. Hai Azorel…”

Coreea, Petrachioaia, Romania

Am gasit pe Google Map un sat dintr-o comuna care se numeste fix “Coreea”. Tare as vrea sa cunosc povestea acestei mici asezari.

Sat Coreea

si bonus un sat care se numeste fix Marsilieni( Ialomiţa, România)

Sat Marsilieni

As vrea sa cunosc povestea acestor doua asezari, daca o cunoaste vreunul dintre voi…chiar cine stie povestea numelor acestor sate!??

Viitorul presedinte al Romaniei

Nu stiu cand si nu stiu unde am citit o stire despre cum viitorul presedinte al Romaniei de dupa era Traian “Sa traiti bine” Basescu va fi din zona Moldovei si va fi un tanar de isprava. [Introducere de tabloid]

Acum ceva vreme rasfoiam niste previziuni ale Babei Vanga si din link in link am ajuns la un text care prevestea ca Romania va cunoaste gloria sub conducerea unui presedinte tanar care provine din zona Moldovei( Moldova bucata care inca este a Romaniei, nu Republica Moldova smulsa).

Azi ascultam la radio discutiile lui Mihai Razvan Ungureanu si a lui Vlad Filat la bilaterala romano-romano(moldoveneasca). Amandoi fosti studenti in “dulcele targ al Iesilor” la renumita Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi si amandoi probabil cu cariere in probleme de securitate. Brusc m-a lovit inspiratia dincolo de pereti de rigips pe care ii ridicam: MRU este cel prevestit:

1. E moldovean cum se zicea in prezicere? Este.
2. E un lider tanar? Este.

…ala e frate, gata! L-am gasit!

Se pare ca Mihai Razvan Ungureanu place si la marile puteri economice ale lumii, semn ca s-au saturat de fostii securisti primari, vor sange proaspat de tineret scolit si pedant. Tineret care asculta si stie sa execute un ordin care e ordin.

PS: CFR Marfa nu o sa ajunga la rusi, americanii nu prea vor. Cu alte cuvinte: “Nu vinzi tu cui ti se Nazare tie!”

Avem presedinte…stele au vorbit!

OMul ca forma de manifestare

Omul ca forma de manifestare are aceleasi caracteristici bazate pe zona de unde provine, formatie profesionala sau deformatie sociala.

Am tot studiat oamenii in ultima vreme si incep de determin trasaturi definitorii pentru diverse forme de manifestare a unor grupuri venite dintr-o zona sau alta. Fiecare gest oferit publicului la fiecare secunda si fiecare pas dezvolta un tablou general in care sunt cuprinse persoanele dintr-o anumita zona.

Persoanele rupte din anumite zone si transmutate in capitala cea uniformizatoare de trasaturi, se desprind greu de obiceiuri si sensibilitati specifice zonei. Forma si modul de manifestare se descrie prin mimica si tipul de coabitare in mediul in care a aterizat. Atentie sub masca sensibilitatii si a rezistentei de a trece peste orice mojicie sunt persoane care au puterea de a se ridica si a lovi naprasnic.

Identificarea pe zone geografice e cea mai interesanta decriptare care merita aprofundata. Miscarile se repeta intr-un dans de formule matematice ceva de speriat. In ultima vreme am sesizat ca se fac mici diferentieri si-n cadrul comunitatilor facand parte din aceeasi regiune, dar care respecta formula recurenta aplicata la zonal. Micile particularitati fac jocul mai interesant in decriptarea informatiei oferite de receptor.