Stefan Manea

Lant nesfarsit de metehne sociale

“Prostu’ ala nu stie ce vrea de la viata!” “Ipocritul ala asculta manele!” “Eu nu citesc horoscoape!”

…fiecare reprezinta un punct fierbinte intr-o societate manata in lupta de nevoia de a deveni primul in lantul sau trofic. Fiecare tanjim dupa functia de lider al turmei unde ne miscam si folosim orice tertip pentru a ne dobori la pamant adversarul.

Animalele au un cod simplu de etica si fiecare lupta cum poate ca sa supravietuiasca. Animalul om se presupune ca e mai presus de animalul-animal. E pe dracu! Suntem mai prosti decat 99% dintre animale, nu bag mana in foc pentru un 100%.

Ma distreaza cum ne alegem domeniile in care activam fix dupa regula democratica a unei dictaturi familiale. Suntem produsul unui bagaj genetic pe care nu-l intelegem, dar caruia ii respectam regulile de aplicare. Suntem parinti nostrii adaptati la vremuri noi. Pe vremuri era o zicala: “La vremuri noi, tot noi!”

E distractiv sa vezi cum pozitionarea intr-un grup restrans se face urmand pas cu pas un algoritm meticulos. Animalul care cauta recunoastere va incerca sa se impuna in fata celor de rang inferior si sa placa celui der ang superior. In ochii celui inferior cel superior va fi zugravit in chip si fel, dar in preajma celui in cauza va afisa o mitra eleganta si prietenoasa. Rama. Nici rama nu se poate numi caci rama nu are constiinta unui om.

Cel mai slab din incapere va primi rolul de sac de box pentru a-ti evita propria pozitie de ghiocel plouat in lantul biroului din care faci parte. Corporatia se bazeaza pe rame si asteapta ca rama sa-si gaseasca drumul catre iesire.

Mult timp n-am inteles la ce folosesc spatiile de timp nealocate unei actiuni ci doar vegetative. E timpul consolidarii. Creadeam ca pierzand vreme voi regreta mai tarziu, dar niciodata vremea nu se pierde. De te vei minte ca faci ceva cand nu faci de fapt nimic vei pierde timpul de consolidare.

Caracterele tari se cresc prin defragmetarea in timp si spatiu. Exercitiul este mama invataturii si invatatura este sportul prin care iti pasterzi mintea curata si activata pentru intemperii de tot felul.

Social esti doar un spatiu de memorie ce va ocupa un timp in constiinta social universala.

Viata e simpla…

…doar tie iti place s-o complici.

Am inteles ca viata e simpla ca o cafea luata de la un aparat de cafele. Ai bagat un leu si ai extras doza de cafea pentru o perioada de timp. Fiecare perioada de timp incununata cu o cafea face din tine un drogat. Am pierdut vremea cercetand aparatul de cafea si am uitat sa-mi risc leul pentru doza de libertate.

Zaharul a cazut in pahar si paharul devine mai plin decat mai inainte. Un pas mare pentru omenire si un pas prea mic pentru un cercetas.

Poti visa ce nu poti intelege dar nu poti intelege ce nu poti visa pentru ca nu vrei. Am fost un orb lucrand cu marfa clientului la prima strigare. Am capatat in timp un automatism de a tipicari lucrurile pana cand le-am distrus. Am uitat sa gust cafeaua alegand s-o dau pe gat ca un shot de bautura spirtoasa. Sunt aidoma betivilor care-si incep dimineata cu un gat de alcool.

Cand vrei sa gasesti o explicatie o gasesti. Cand vei inceta sa cauti explicatia iti vei da seama ca traiesti. Un gat de cafea si paharul de 1 leu se duce din doua inghitituri. E timpul sa alegi riscul impotriva analizei la sange a unui pahar de nimic. Daca vei analiza fiecare esec contabilizat ca un castig teva conduca catre un profit previzionat fabuloas de experiente reusite…gresit! Urmatorul shot va fi ucigator. Fiecare esec e o lectie pe care ai reufzat s-o inveti.

Sunt fotografii din mintea ta care te blocheaza in actiuni repetitive. Fiecare are o greutate in aur in ceea ce priveste experienta colectiva pe care o lasi prin gene si adn pentru viitor. Esti suma viitorului redusa la trecutul unui TU viitor.

Captivi in noi

Radem de altii despre cum isi traiesc viata plina de teatralitate doar pentru un job mai bun, dar uitam ca traim captivi in noi si avem nevoie de o scanteie cazuta din cer sau din afara granitelor ca sa intelegem ca trebuie sa luptam.

Asa am fost mereu, o ceata deasa ne-a penetrat in creiere si ne-a tinut captivi in noi. Suntem un popor ciudat care nu are focalizare pe un subiect, din cand in cand ne saltam din norul de ceata si scoatem idei geniale, oameni care mesteresc “lucruri de aur”. Apoi usor usor ne coboram in ceata pentru cine stie cati ani.

Suntem haiosi pana la urma, imitam pozitia strutului in fata inamicului. Bagam capul in nisip pana vine un strain sa ne intrebe de o directie. Si brusc cand dam ochii cu lumea ne inflamam pentru a o schimba. Sa fie vorba de o greseala gentica sau e doar o forma de a pastra nealterat o sama de invataturi pe care trebuie sa le predam mai departe?! Viitorul isi joaca prezentul pastrand trecutul.

Viata ca un spectacol

Candva am citit o carte cu un astfel de titlu, dar nu-mi mai amintesc autorul. Autorul nu e chiar atat de important cand mesajul e continut intre copertile cartii. M-am saturat sa vad lume ipocrita care citeste un autor doar pentru ca el a fost un rebel adolescent care a produs orgasme intelectuale, fara a intelege mesajul. Fiecare autor isi pune amprenta pe scris chiar daca uneori isi ascunde iluzia intr-o categorie(drama, thriller, SF, etc.) si dincolo de categorie e doar o ala experienta din viata. Uneori este atat de greu s-o povestesti ca intr-o spovendanie incat o maschezi intr-un teatru fantezist.

Viata nu e un spectacol. In viata o zi nu are 1 ora, cat timp citesti tu o carte sau vezi un film. Viata e mai complicata are zile de 24 de ore pline. Se transpira la greu in viata ca sa faci orice, nu e doar un script pe care ai timp sa-l repeti din vreme. In viata primesti pumni si aplauze in pas de defilare.

Fiecare am dori sa traim fantezia de viata pe care ne-o dorim, dar intr-un final esuam prin a trai fix viata noastra. “Carpe diem” e un concept care nu-si prea are locul desi de foarte multe ori apelam la el ca sa mascam neputinta unei decizii. Adevarul este ca din spectacolul vietii nimeni nu iese in ritm de “carpe diem” pe usa. Fiecare are partea lui de regret, fiecare are automutilarea sufleteasca ca ar fi putut s-o faca altfel. In urma usii inchise raman faptele si dorintele neimplinite. Dincolo de deciziile pe care trebuie sa le alegem, scena este goala si-si asteapta actorii fara a cunoaste distributia din timp. Viata se joaca asa cum este.

Balanta, hazard si viata

Sursa foto: pariuri-x.ro

Viata are un haz aparte cand vine si-ti contrabalanseaza castigul necontrolat:”Poti sa fugi, poti sa fugi,/Ca o-ncurci, o-ncurci/Oricum te-alerg, te prind, te sparg la buci “. Parazitii o spun cel mai clar in melodia “Te sparg la buci”.

Cand fugi de propria piata risti sa faci din scopurile in viata doar un mod de a bloca amintirea scopului de baza. Sunt 6 ani de cand am gustat prima oara din frunctul oprit al burselor si ori de cate ori am incercat sa fug de mine- cel vrajit de bursa- tot de atatea ori am esuat intorcandu-ma la ele. Luna decembrie este cu cantec. Lunile de iarna ma readuc pe linia asta incat incep sa cred ca trebuie sa ma mut intr-o tara polara pentru a reusi sa pastrez linia scopului de inceput.

Orice as intreprinde se rupe sau n-are legatura cu mine. Ultima gaselnita a fost un imprumut oferit cuiva pe care-l asteptam ca painea calda, dar care va reveni la mine in scurt timp fara a-i simti ca sunt ai mei. Si nu sunt. Banii nemunciti nu se lipesc de mine, iar aia munciti se duc ca vantu mancand pamantul. Poate scopul meu e sa fac bani, dar programarea a dat gres. Mai bagam o fisa si anul asta…poate ruleta imi ofera un numar si o culoare castigatoare.

Sursa foto: pariuri-x.ro

Timpul si uitarea

Timpul si uitarea sunt elementele care definesc cel mai bine o prietenie. Am crezut mult timp ca prietenia consta in afectiune daruita celui din fata ta, dar de multe ori afectiunea implica minciuna pana cand scopul este atins.

Timpul este cel ce da greutate unei relatii de prietenie. Daca nu ai timpul necesar sa oferi spatiu si respect, relatie de prietenie nu exista. Exista doar minciuna de a exista ca entitate care la un moment dat poate sa capuseze pe spatele unui ins.

Am oferit de multe ori informatii vitale pentru cariere multor persoane fara sa astept un beneficiu material imediat. Uneori asteptam doar o raspundere matura a celui ajutat. Putine cazuri au fost cele care sa ma surprinda cu adevarat, majoritatea s-au terminat dincolo de nimicul cotidian.

Uitam prea des pe cel din fata noastra cand pozitia sociala a suit o treapta a toparlanismului ieftin. Treapta “superioara” are castig de cauza treptei inferioare, chiar daca treapta inferioara ti-a fost trambulina spre treapta “superioara”. E vag si totusi cand citesti intelegi, dar esti impietrit de uitare.
VOi merge la fel de energic pe strada cautand sa ofer timp si uitare pentru maine, indiferent ce voi gasi la final astept un puzzle rezolvat din care sa inteleg cine este omul intre timp si uitare.

Scos din priza

Alearga. Taie lemne. Urca Ciment. Robotul se misca si fiecare ceasca de cafea ii aduce aminte ca e om si are nevoie de momente de calm.

Momente de calm? Nu exista. Cand lupti pentru nimicul cotidian te pierzi si pierzi si imaginea mare a terenului de lupta. Fiecare clipa dintr-o viata e un ciclu chin-bucurie. E simplificat si totusi atat de complicat.

E zi dupa zi,e batalie dupa batalie si aproape ca optimismul introvertit s-a lasat coplesit de pesimistul triumfator.

Zilele se scurg parca asteptand declicul care sa execute intr-o rafala foc cu foc pe un pesimist arogant.

In munti e “casa mea”…

Acum cateva zile am aflat ca un unchi plecat pe munte este de negasit, batranul de 72 de ani ratacit in Retezat. Stirea mi-a trecut prin fata ochilor inca de pe 9/10 septembrie cand a aparut, dar n-am crezut ca e vorba de cineva apropiat. Vestea am aflat-o pe 12/13 septembrie de la o alta ruda.

Cautarile mari au incetat pentru moment, dar mai au loc cercetari mici ale zonei.

***
Aici trebuia sa fie scris un text despre, dar nu reusesc sa patrund dincolo de sentimente si sa gasesc cele mai bune cuvinte. Pe de o parte il stimez ca la o varsta venerabila si-a descoperit pasiunea pentru munte, pe de alta parte imi pare rau pentru ca a ales-o in detrimentul familiei. E greu sa descoperi ca ai timp liber la pensie sa poti urca pe munte stiind ca toata viata te-ai miscat intre o viata de constructie a socialismului altora si viata de familie. Cei mai frumosi ani incorsetati intr-un set de “trebuie” au pastrat intacta incapatanarea unui adolescent revoltat si competitiv…muntele nu iarta si nu cunoaste timp sau varsta.

Matematic sansele sunt 0, spiritual doar o minune il mai poate aduce acasa viu.

***
Un vis, 2 varfuri de atins si un adolescent uitat intr-un trup de batran.

Prea banali pentru secolul in care ne aflam. Cineva zicea secolul trecut ca urmatorul secol are doua sanse: ori e religios ori e deloc. S-a inselat, secolul asta este de cernere. Nu religia il face pe om mai bun, ci credinta.

De ce suntem atat de banali in munca noastra de zi cu zi, de ce nu incercam sa fim altfel decat nu vrem sa fim?! Ma macina intrebarile astea in timp ce privesc oamenii din jurul meu. Minciuna la tot pasul, am ajuns sa ne mintem pana si pe noi.

Una zice ca e frumoasa si ca are o super viata desi semnalele sunt clare de depresie de lipsa. Altul se lauda cu familia lui si-i barfeste pe altii, dar cand il prinzi pe picior de minciuna se fastaceste ca un copil mic si-ti arunca priviri taioase. N-am pretentia ca sunt cel mai destept om de pe pamant, dar am pretentia ca macar demnitatea de a recunoaste ceea ce sunt mi-a mai ramas. In locurile unde nu excelez ma dau un pas in spate si las pe altii care se pricep, iar in locurile unde stiu ca am dreptate ma lupt pentru locul meu pana la ultima suflare.

Epatarea este boala care va duce la trierea celor care continua lupta. Acolo se joaca cartea maturitatii si a continuitatii, multi vor muri striviti de proporia grandoare si stralucire inselatoare.

…si nu-mi spune ca ai inteles, pentru ca nimic nu e de inteles. Totul tine de cum iti asezi piesele in teren pentru a trece la nivelul urmator. Nu poti intelege esenta unei idei doar citind un text, ai nevoie de tot taloul ca sa pricepi, puzzle-ul e de abia la inceput.