Stefan Manea

Instrumentele de socializare

M-am saturat sa vad update-uri facebook si twitter care ingreuneaza timpii de incarcare a proiectului.
Discutam zilele trecute cu un prieten pe tema asta undeva pe facebook.

Imi plac schimbarile care sunt aduse sistemelor pentru o cat mai rapida comunicare, dar am observat de-a
lungul timpului ca oferta totala aparuta in prima pagina omoara functia de “call-to-action”. Mi se pare mult mai in regula sa chemi omul la actiune prin diverse butoane si scheme, decat sa-i oferi mura in gura totul pe tava. Problema cea mai mare in stratificrea totala a informatiei in timeline este ca incarca baza de date si alocarea resurselor in acelasi timp a rezultate cat mai multe.

Cand am trecut la noul twitter web sistemul incepuse sa se ingreuneze si oferea din ce in ce mai multe caderi in ceea ce priveste trimiterea de mesaje, astazi dupa atata timp de la lansare sistemul da aceleasi rateuri. Care este scopul twitter? Trimiterea de mesaje si socializarea rapida in 140 de caractere. De ce trebuie sa am informatia structurata in prima pagina web daca interesul meu este de socializare directa in timeline? Daca am nevoie de informatie structurata arboricular pe liste de urmarit si alte nebunii, pot utiliza programe ca Tweetdeck. Platforma web nu avea de ce sa fie modificata atata timp cat functiona. Daca utilizatorul nu alege sa utilizeze aplicatiile conexe de twitter nu inseamna ca trebuie sa-i distrugi platforma web ca sa-l indrepti spre aplicatii, inseamna ca aplicatia ta nu a fost mulata perfect pe nevoile lui. Tu trebuie sa regandesti aplicatia astfel incat sa multumesti clientul.

Facebook-ul are fix aceeasi problema. A incarcat prima pagina cu tot felul de aplicatii care se misca in timp real incat incarcarea paginii se face intr-un timp mult mai lung. Intentia e buna insa realizarea si graba de a se lansa pentru a da o palma Google+ s-ar putea sa cauzeze vanzarilor pe termen lung. S-ar putea sa intalnim o situatie ciudata in care clientul este multumit pe termen scurt, dar pe termen lung investitia intr-un astfel de update sa fie costisitor in raport cu nevoia clientului.

Hai sa facem ceva nou ca sa fie facut nu ar trebui sa fie o politica intr-o corporatie de online, altfel descrie perfect un balon financiar care e cale sa explodeze.

Psihologia ecranului

De ceva vreme studiez tipologia celui ce zace amorf pe net si sunt ingrozit de perspective.

Sub masca de om perfect stabil in mediul offline, omul din mediu online traieste, se hraneste si moare sa fie in centru atentiei pe internet.

Prima oara am dat de internet in ’98 fix dupa ce invatasem sa tin fraiele unui computer. trecusem prin febra HC si versiunile rusesti, poloneze. Invatasem chiar sa formatez disckete cu HC, disckete care nu puteau fi formatate cu un 486 clasic si ceva mai mare.

Internetul a fost o boala inceputa cu revista “Bumerang”. Prima revista am senzatia care se ocupa exclusiv de internet si tot ce tine de tips and tricks-ul computerului. Un CERF din perioada liceului si internetul vast mi se arunca la picioare.

Dincolo de “Internet is for porn” am descoperit puterea de a discuta cu lumea. Forumul a fost prima unealta utilizata in oarecare exces. Messenger-ul era doar un vis frumos pentru mine, iar mirc-ul nu-l intelegeam in totalitatea.

In toti anii ce au urmat- nebunia social media si toate cele -am ramas socat de modul in care te schimba ca individ pozitionat in societate. Mesajele trebuie sa fie pentru a-ti oferi un confort psihologic si un statut mai bun decat al utilizatorului X.

Ma scoate din minti nevoia de a da mesaje pe twitter pana si din WC, mai avem putin si o sa apara mesaje de gen:”Ma duc sa ma cac”.

Eu utilizez twitter-ul, facebook-ul si alte alea pentru promovarea unor texte, produse,etc sau pur si simplu pentru a schimba pareri si a comenta diverse subiecte. Facebook-ul imi place pentru modul forum-istic in care se prezinta. Se apropie de ceea ce faceam in anii 1999-2000 si este mult mai rapid. Twitter-ul este un mediu de 140 de caractere, dar este un live destul de interesant daca aplici micsorarea zgomotului de fond produs de diverse hashtag-uri sau discutii care nu te pasioneaza.

N-am inteles pana acum din tot ce se intampla de ce simti nevoia cand te simti bine intr-un loc sa dai un mesaj pe twitter sau facebook:”Sunt in Club Pix si e super atomosfera aici!”. Inteleg ca daca te-ai distra cu adevarat nu ai avea timp sa te gandesti la un mesaj. Sa fie nevoia de epatare sau alterego-ul internetistic l-a acaparat pe omul offline si l-a transformat intr-un sclav al imaginii formate dincolo de ecran.

Alege esti un om offline care merge online sau esti online tot timpul!?

Raspunsuri la “Ganduri de freelancer”

Raspunsuri la intrebari: Ganduri de freelancer la drum de seara

Oare are rost sa incerci sa pui in practica strategiile invatate de pe .com, daca proiectele tale nu depasesc granita .ro?

.com vs .ro trebuie abordare diferita avand in vedere ca piata difera ca populatie de aplicatie.

Probabil se poate adapta informatia de pe .com pe .ro dar cu implicarea si unor studii interne vizavi de piata pe care vrei sa intri.

Oare chiar este bine sa inlantuim conturile de Twitter, Facebook, LinkedIn?

Nu stiu cati clienti vor intelege investitia in cercetare preliminara, de obicei clientul vede internetul ca pe o closca cu puii de aur de unde scoti bani fara sa bagi. Aici vina e colectiva pentru ca foarte multi am supraevaluat castigurile noastre pentru un selfesteem ridicat.

Pe .ro nimeni nu citeste mesajele pe linkedin. Am incercat eu interactionarea acolo si nu a existat nici un raspuns. La fel am patit si pe timeline-ul bestjobs.ro

Pe Romania twitter-ul e doar un mirc chat, linkedin-ul este o forma de socializare business pe care n-am reusit sa o invatam inca si Facebook-ul e un haos informational.

Exista bloguri de nisa in Romania? Daca da, unde le gasim?
Oare te mai poti numi nisa, daca ai un blog pe IT&C in Romania?
E ok sa iti inspiri site-ul dintr-un concept – design al unui site dintr-o alta tara?

Nise, bloguri, furt de imagine. E ok sa te inspiri daca nu furi continutul ca nesimtitul, laudandu-te cu asta. Daca faci o nisa cu continut tradus de afara iar e de porc.

Ideal ar fi sa existe originalitate.

Ce inseamna consultanta in Romania? Idei, strategie sau si implementare partiala?

Consultanta in romania e frectie. Eu n-am vazut cifre clare si tabele. Am vazut doar laude si glorii nesustinute de cercetari.

Freelancing sau firma cu 3-4 angajati?

PFA si colaborari sub diverse alte forme pana cand se justifica infiintarea unei firme. Tarasc un hoit de firma dupa mine si nu e tocmai placut. Pasii mici sunt de preferat in fata pasilor mari facuti fara acoperire.

Bonus: Nu inteleg de ce in Romania unde si aurolacii de la stop au auzit de youtube, firmele nu utilizeaza canale personalizate pentru campanii serioase?!?

Pe vremea mea

Observ un nou hashtag pe twitter #pevremeamea. Ma distreaza faptul ca majoritatea celor care il utilizeaza se afla in intervalul de varsta 20-40 de ani. Practic regretele ar trebui sa inceapa undeva dupa 50 de ani, dupa ce-ti petreci si floarea varstei (40-50 de ani).

 

“Pe vremea mea” isi are rostul la varsta la care nu mai poti face ceea ce faceai candva, dar din moment ce tu esti tanar si poti face, ce rost are toata aceasta “vale a plangerii”?!? Chiar si pentru o campanie publicitara n-are nici o noima utilizarea acestui artificiu.

In comunism oamenii traiau mai intens avand securea cenzurii deasupra capului. Acum in democratie cand libertatea ne-a patruns in suflet, am devenit mai sclavi decat erau atunci. Suntem prea comozi ca sa mai evoluam, suntem prea tristi ca sa mai radem.

“Pe vremea mea” n-are nici o valoare la o varsta mica, intelepciunea pe care o inveti in primi ani de batranete te ajuta sa-ti selectezi amintirile pe care vrei sa le povestesti. Acumuland acum, vei putea preda mai tarziu. Fiecare lectie are varsta ei de predare.

Twitter = 1/3 din Facebook

Am constatat ca Twitter-ul face trafic pentru un subiect cam o treime din ce scoate Facebook-ul pe acelasi subiect, adica un articol dat pe ambele medii aduc 4 clienti dintre care 1 vine de pe Twitter si 3 vin de pe Facebook.

Se pare ca dincolo de noutatea pe care o ofera Twitter-ul, Facebook-ul este un instrument plin de social media.

Facebook-ul are si functia de comentarii care iti da posibilitatea sa dezbati subiecte care mai tarziu pot deveni alte subiecte, cum s-a intamplat aici rezultand asta.

Twitter-ul in schimb e indicat sa fie folosit in revolte si transmiterea de mesaje scurte si dese legat de un punct fierbinte de pe glob. Twitter-ul este noua arma psihologica a revolutiilor. In 140 de caractere trebuie sa surprinzi esenta. E un joc de cuvinte care cere vocabular si iscusinta in a antrena cuvintele in mesaje.

Pentru promovarea unui blog Facebook-ul ramane mult mai ancorat in trafic. Posibilitatea atasarii unei poze si a textului usor mai mult, ii confera intaietate in click-ait peste subiect. Unde mai pui ca si poti comenta daca esti lenes si nu vrei sa intri in subiect sau nu-ti place scriptul de comentarii de pe blogul respectiv.

Facebook il bate pe Twitter per total, dar Twitter puncteaza local.

Sursa foto: Iuliaaa

Mirajul Business Online

Internetul a fost/este/va fi Raiul afacerilor fara obiect de activitate. Toata lumea detine un site in care ti se vinde solutia optima pentru a deveni multimilionar in dolari/euro/puncte paypal sau un agregator de informatie legate de firme, restaurante, masini, femei, forme de affiliate, reclame, internet, afaceri … si lista poate continua.

Realitatea este ca suntem o tara de evanghelisti ai castigului fara castig. Tragem cu greu de 2-3 lei castigati pe conturi de affiliate/adsense si ne falim cu produsele luate in teste de la fel de fel de firme, dar in realitatea bugetul nostru e unul bazat doar pe productia din job-ul corporate la care prestam zi de zi.

La inceputurile blogosferice ale internetului romanesc toti care aveam un blog eram “antreprenori”/”freelanceri”. Moda cartilor de vizita ne transformasera brusc in atreprenori fara obiect. Cu totii pastoream bloguri generaliste in care comentam stiri de pe agentiile de presa si site-uri generaliste si visam c-o sa ajungem multimilionari din agregarea de informatie. In timpul liber infieram cu manie proletara activitatea presei romanesti, pandind orice mica greseala ce se strecura in munca lor de zi cu zi. Noi eram viitorul si groparii sistemul de jurnalism clasic. Asta pana cand au inceput sa migreze jurnalistii catre bloguri si sa se omogenizeze piata.

Si brusc “discoteca era prea mica sa mai stai in cap”. Am inceput sa uitam de cearta bloggeri vs jurnalisti si sa ne stabilim contacte printre ei. Am inceput sa intelegem ca televiziunea si presa sunt forme de reclama bune pentru site-urile noastre, desi in multe texte propovaduiam moartea sigura a acestor medii de reclama.

In final uitam sa contabilizam rezultatele mintindu-ne ca putem sa facem “afaceri online” fara sa investim. Intotdeauna varfurile se bazau pe relatii pe care la un moment dat sau altul le-au injurat, astfel piata a fost mereu cu un pas in urma lor. Totul va tine pana cand cineva cu aplecare spre risc va investi destul cat sa decaleze topurile si sa oblige piata sa se reaseze sub o alta forma. Dar pana atunci ne vom minti ca suntem competitivi bazandu-ne pe bisericute online care ne mentin pe linia de plutire, trunghiul succesului: like,share,rt!

Sursa foto: Netarhia.ro

Cafea de Duminica

Muzica era mai buna cand era facuta pe instrumente si nu pe computer. Sunetul uman produs de degetele unei maini peste corzile unei quitare nu se compara cu un cuplu de biti care scot acelasi sunet dar fara inima. Ascult si nu ma mai satur. Chiar daca uneori ai posibilitatea sa asculti si niste acorduri false sau o melodie cantata fara aceeasi dulceata ca in studio tot live-ul ramane muzica adevarata. Acolo in direct se traspune sufletul artistului dincolo de puterea cuvintelor si a muzicii.

Un public insetat de muzica, e si normal ca biserica sa fi fost suparata pe astfel de oameni care le puneau in pericol educatia rigida pe care doreau s-o predea maselor.

***

Cafeaua. E doar un pretext ca si tigara. Ar trebui sa invatam sa traim si fara ele. Spre exemplu as aprecia daca am invata sa bem apa cu aceeasi placere cu care sorbim cafeaua in fiecare dimineata. Un pahar de apa ne da mult mai multa energie daca stim sa constientizam ca e bine s-o bem. Ce cafeaua stiam ca ne face bine?! Nu, doar ca am invatat din educatia sociala ca daca o bei capeti mai multa energie. Energia este indusa sub aspecte pavloviene, o ai pentru ca asa zice cutuma sociala.

***

Politica se face pe bani. Cine crede ca vrea sa faca politica doar pentru a salva oameni, se insala amarnic. Politica o faci pentru ca vrei sa….vrei sa-ti satisfaci un sentiment egoist: bani, putere, manipulare, capricii. Cine intra in politica o face doar pentru ca vrea sa-si satisfaca un capriciu, nu pentru ca vrea sa salveze lumea de ea insasi. Supereroii exista doar in benzile desenate si pe pelicula pentru a ne tempera dorinta de satisfacere egoista.

***

Desi li se spun medii de socializare, Twitter-ul si Facebook-ul te ajuta doar sa-ti transpui visele in realitate. Tu esti la fel de singur si dupa ce le folosesti, doar ca esti singur intr-o masa de oameni singuri. Altfel cum ai putea transpune dorinta unui om “care se simte bine” intr-un club ce da mesaj pe mediile de socializare “ca se simte bine”?!?

#hashtag

People use the hashtag symbol # before RELEVANT KEYWORDS in their Tweet to categorize those Tweets to show more easily in Twitter Search.
Sursa : Twitter Help Center

Acel “Relevant Keywords” se refera la cuvinte/evenimente importante care nu trebuiesc ratate si care merita sa fie urmarite usor de cat mai multa lume. Asadar nu se refera la orice mizerie de joc pe care-l incepem in fiecare seara in grandoarea noastra de a ne crede mari guru in Social Media.

Pana unde mergem cu Social Media

Inteleg ca daca vrei sa existi in Internet (“second life”) ca unul din industrie, trebuie sa ai cont pe tot ce apare nou si sa-ti dai cu parerea despre.

Nu inteleg de ce trebuie sa dai acelasi tip de mesaj si pe twitter si pe facebook?!? E un pic cam prost abordata situatia, pare mai de graba un artificiu inutil de socializare. Inteleg utilizarea unui serviciu de tip HelloTXT pentru propagarea unui mesaj pe cat mai multe medii sociale, dar nu inteleg mesajele personale care aterizeaza in timeline-ul de Facebook desi sunt crosetate pentru Twitter.

Urmaresc in ultima vreme filme de duzina americane si inteleg de acolo modalitatea lor de impartire a celor doua medii de socializare: Twitter este pentru interactiune de tip fast-chat, iar Facebook se utilizeaza pentru identificare sociala in timp si spatiu.