Stefan Manea

“Fuga in Egipt”

Ai dat 6-5 si “Fuga in Egipt” scrie pe tine. Multi stiu, putini cunosc.

M-am cam plictisit de toate astea care au fost pana acum si caut ceva mult mai tare. Drogurile sunt pentru cei slabi eu caut puterea de a renaste prin forta proprie. Am fost acolo si am vazut tot ce era de vazut. Nu cunosti nimic din ce ti se poate intampla, o faci pentru ca nu cunosti ce se poate intampla.

E greu sa descrii ce nu-ti poti imagina ce vezi dar e si mai greu sa te lupti ca cineva sa supravietuiasca urgiei unu drog. 1% inspiratie si 99% transpiratie e prea putin spus. Daca nu-ti gasesti echilibru sa iesi din tine sa te aliezi frecventei celui pe care vrei sa-l salvezi niciodata nu vei reusi sa gasesti cheia din poarta catre mantuire. E simplu sa privesti din exterior si sa judeci, e mai greu sa intri in labirint si sa cauti solutia de iesire. De cele mai multe ori ajungi sa te pierzi in labiritul de vise si cosmaruri si sa traiesti acolo cu ei.

Am obosit sa alerg. Dincolo de tot si de toate sunt om si incerc sa-mi caut drumul dincolo de drumul celor pe care vreau sa-i ajut. Nu am veleitati de indrumator si salvator de neam si tara. Nu am constiinta necesara sa jertfesc comoditatea mea personala pentru un tel si un neam, sunt pur si simplu doar un “trecator prin viata”.

Joci table si la inceputul partidei ti se ofera un 6-5. Intre a irosi mutarea in casa sau in spatiul de joc neutru, intotdeauna vei alege sa fugi cu o piesa din casa adversarului in zona neutra pentru a ciupi o linie….sunt in faza in care vreau sa castig doar o linie. Partida vreau sa o decid in alt joc.

Viata e simpla…

…doar tie iti place s-o complici.

Am inteles ca viata e simpla ca o cafea luata de la un aparat de cafele. Ai bagat un leu si ai extras doza de cafea pentru o perioada de timp. Fiecare perioada de timp incununata cu o cafea face din tine un drogat. Am pierdut vremea cercetand aparatul de cafea si am uitat sa-mi risc leul pentru doza de libertate.

Zaharul a cazut in pahar si paharul devine mai plin decat mai inainte. Un pas mare pentru omenire si un pas prea mic pentru un cercetas.

Poti visa ce nu poti intelege dar nu poti intelege ce nu poti visa pentru ca nu vrei. Am fost un orb lucrand cu marfa clientului la prima strigare. Am capatat in timp un automatism de a tipicari lucrurile pana cand le-am distrus. Am uitat sa gust cafeaua alegand s-o dau pe gat ca un shot de bautura spirtoasa. Sunt aidoma betivilor care-si incep dimineata cu un gat de alcool.

Cand vrei sa gasesti o explicatie o gasesti. Cand vei inceta sa cauti explicatia iti vei da seama ca traiesti. Un gat de cafea si paharul de 1 leu se duce din doua inghitituri. E timpul sa alegi riscul impotriva analizei la sange a unui pahar de nimic. Daca vei analiza fiecare esec contabilizat ca un castig teva conduca catre un profit previzionat fabuloas de experiente reusite…gresit! Urmatorul shot va fi ucigator. Fiecare esec e o lectie pe care ai reufzat s-o inveti.

Sunt fotografii din mintea ta care te blocheaza in actiuni repetitive. Fiecare are o greutate in aur in ceea ce priveste experienta colectiva pe care o lasi prin gene si adn pentru viitor. Esti suma viitorului redusa la trecutul unui TU viitor.

Prea “fumat” de viata

“cand vei incerca sa dormi 15 ore continue asteapta-te ca soarta sa te sune si sa-ti incurce planurile”

E usor sa te arunci in bratele unui  viciu asteptand sa se stearga durerea amintirii pe care vrei s-o elimini prin adaptarea unui stil de viata(vezi aici: sa te “fumezi” singur ca un joint interior). E primul pas pe care-l vei face asteptand sa stearga amintirea rea pe care vrei s-o elimini.

Adevarul?!? Viata e o curva si nu te lasa sa uiti. Viciu ofera doar o sansa de scapare cand vorbesti de  scapare sociala, in interior amintirea e vie si te lupta pentru supravietuire. Trebuie sa inveti sa traiesti cu demonul sau sa-l bati intr-o lupta dreapta si cinstita. Demonul tau nu poate fi infrant decat de tine. E simplu sa apelezi la solutii “minune”, mai greu e sa-l bati pe cel pe care tot tu l-ai inventat.

E totul  scris si daca nu e scris iti este zugravit in fata ochilor. Tu esti doar unul care trebuie sa aleaga. De cele mai multe ori alegerea este punctul fierbinte in jocul de-a viata. Daca esti puternic alegi sa mergi pe cale, dar daca nu vei bajbai pe intuneric pana cand viata iti da fatala. E ciudat, dar asta e realitatea, viata te ajuta pana cand vrei sa primesti ajutor. Dincolo de refuz mergi si traiesti pe cont propriu.

O viata ca oricare alta se poate da peste cap in orice moment din cauza unei decizii. Fix cand crezi ca nu se poate, se poate! Viata iti ofera sansa sa te redresezi si sa asculti sau sa simti, dar te intorci iar intr-un punct de alegere. E fix ca un algoritm repetitiv care te pune mereu si mereu in fata aceleiasi bucle de viata: alegi ori fugi! …”fumeaza”-ti clipa caci altfel te fumeaza ea pe tine.

Normal…anormal, un an banal

E Duminica si cafeaua a iesit din program. Dupa o saptamana de pauza de cafea corpul refuza sa mai primeasca surogat de fericire. Iarna spre primavara se petrece inca afara si mormanele de zapada acopera caldura soarelui. Simti ca se apropie primavara dar nu o mirosi, lipsesc florile ascunse undeva in zapada. Normalul este anormal si anormalul devine banal.

Traim vremuri demente in care iti poti pierde mintile usor daca nu reusesti sa te aduni pe tine cu tine si sa treci mai departe. Replica “move on” din filmele de duzina americane se potriveste perfect starii de care vorbim.

E o vreme banala in care orice actiuni concertata si disconcertata nu-si gaseste respondenti. E ca si cum ai urla singur intr-o incapere cu peretii capitonati. Fiecare ascuns in camaruta lui se da cu capul de pereti incercand sa para normal. Fiecare gest al lui in societate este umbrit de loviturile mentale ale corpului de camara interioara. Dincolo de epatarea sociala, dincolo de zddentele fiecaruia de firma, te regasesti tu cel anormal. Perfect normal pentru o siceitate care-ti impune reguli de viata, dar total anormal pentru cel ce priveste din coltul camerei la cel ce se hlizeste si comunica verbal cu restul de receptori din lantul social.

E o vreme banala in care normalul devine anormal…si-n care traim banal parca nemaiasteptand nimic important sa se intample.

Captivi in noi

Radem de altii despre cum isi traiesc viata plina de teatralitate doar pentru un job mai bun, dar uitam ca traim captivi in noi si avem nevoie de o scanteie cazuta din cer sau din afara granitelor ca sa intelegem ca trebuie sa luptam.

Asa am fost mereu, o ceata deasa ne-a penetrat in creiere si ne-a tinut captivi in noi. Suntem un popor ciudat care nu are focalizare pe un subiect, din cand in cand ne saltam din norul de ceata si scoatem idei geniale, oameni care mesteresc “lucruri de aur”. Apoi usor usor ne coboram in ceata pentru cine stie cati ani.

Suntem haiosi pana la urma, imitam pozitia strutului in fata inamicului. Bagam capul in nisip pana vine un strain sa ne intrebe de o directie. Si brusc cand dam ochii cu lumea ne inflamam pentru a o schimba. Sa fie vorba de o greseala gentica sau e doar o forma de a pastra nealterat o sama de invataturi pe care trebuie sa le predam mai departe?! Viitorul isi joaca prezentul pastrand trecutul.

Problema economica a Europei

Am visat ca rezolvam problema economica a Europei. Se facea ca dam ordine sefului Bancii Centrale Europene ca trebuie sa crestem masa monetara de Euro din piata pentru a dezumfla moneda in pietele internationale. Cursul Eur/Usd ajungea la un 0.95 si multi oameni de top pierdeau ceva semnificativ din averile lor, dar cu putin optimism si un dram de curaj totul se refacea la loc in 5 ani. Europa revenea in jocul economic al lumii.

E realizabil? Este intr-o oarecare masura daca oamenii inteleg miza si accepta provocarea riscului. Actuala criza se refera la frica investitorului de a intra in piata sub un risc mare. Asumarea unor riscuri mici pe scurt timp fara modificarea drastica a problemei nu face decat sa ascunda puroiul societatii si asa decimata de lacomie. Frica si lacomia sunt principali factori care stau in calea fericirii unui continent.

Dupa 4-5 ani de cresteri de vis trebuie sa ne trezim din visare si sa intelegem realitatea inconjuratoare. Am crescut business-uri intr-um mediu prietenos virtual si acum revenirea cu picioarele pe pamant ne duce intr-un spatiu stramt si plin de primejdii. Cine se remediaza primul acceptand pierderi si muncind pentru un viitor pe profit, acelas castiga lupta cu timpul economic. Restu’ raman in continuare captivi in vis lovind cu putere peretii de sticla dura ai lacomiei si fricii.

Ne-a pedepsit Dumnezeu

Un crestin veritabil iti va spune ca ce e afara(furtuni/cutremure/focuri/razboaie) este o pedeapsa a Divinitatii pentru ca suntem rai; si e fix acelasi crestin care se bate pentru o sticla de 5 litri de agheasma.

Traim vremuri luminate si inca mai avem reminiscente ale trecutului neexplicat. Acum cand ai posibilitatea sa intelegi fenomene ale naturii din programe televizate tu alegi sa te uiti la tot felul de tampenii pe tv. Unele dintre canale s-ar putea sa-ti explice de ce Dumnezeu nu e chiar The Bad Guy care urmareste cand si unde sa mai arda cate un popor pentru ca nu a fost cuminte.

NU vrei tv poti citi o carte…Poftim?!? Cum sa citesti tu carti cand esti ocupat sa rasfoiesti Cancan, Libertatea, Click sa vezi cine cu cine s-a mai cuplat sau cine a aparut la Capatos in fundu gol ca sa faca si tembeliziunea rating. Nu ratezi nici o crima de la stirile de ora 5:00, te scuzi ca o faci doar ca sa mai afli si tu noutatile insa in sinea ta esti posedat de dorinta diabolica si morbida de a ascult toate grozaviile. Esti bolnav, dar te tratezi cu ignoranta crestina.

Si eu am credinta in Dumnezeu dar nu intr-un Dumnezeu zugravit pe modelul: “Asta nu bagam in Biblie ca s-ar putea sa se prinda prosti si sa nu mai cotizeze la sistemul nostru, asta bagam ca e pe baza de Babau care ii pedepseste”.

Asadar oameni buni si dragi crestini Babau nu exista. Dumnezeu nu se ocupa cu politia crestina a vietii, fiecare isi traieste viata si-si ia rasplata direct din viata. Nu uitati de cuvintele unui rocker(Ronnie James Dio) care poate a fost mai credincios decat o Catedrala a Mantuirii Neamului plina de “evlaviosi”: “Raiul si Iadul sunt aici pe Pamant! De tine depinde daca il alegi sau nu.”

Viata ca un spectacol

Candva am citit o carte cu un astfel de titlu, dar nu-mi mai amintesc autorul. Autorul nu e chiar atat de important cand mesajul e continut intre copertile cartii. M-am saturat sa vad lume ipocrita care citeste un autor doar pentru ca el a fost un rebel adolescent care a produs orgasme intelectuale, fara a intelege mesajul. Fiecare autor isi pune amprenta pe scris chiar daca uneori isi ascunde iluzia intr-o categorie(drama, thriller, SF, etc.) si dincolo de categorie e doar o ala experienta din viata. Uneori este atat de greu s-o povestesti ca intr-o spovendanie incat o maschezi intr-un teatru fantezist.

Viata nu e un spectacol. In viata o zi nu are 1 ora, cat timp citesti tu o carte sau vezi un film. Viata e mai complicata are zile de 24 de ore pline. Se transpira la greu in viata ca sa faci orice, nu e doar un script pe care ai timp sa-l repeti din vreme. In viata primesti pumni si aplauze in pas de defilare.

Fiecare am dori sa traim fantezia de viata pe care ne-o dorim, dar intr-un final esuam prin a trai fix viata noastra. “Carpe diem” e un concept care nu-si prea are locul desi de foarte multe ori apelam la el ca sa mascam neputinta unei decizii. Adevarul este ca din spectacolul vietii nimeni nu iese in ritm de “carpe diem” pe usa. Fiecare are partea lui de regret, fiecare are automutilarea sufleteasca ca ar fi putut s-o faca altfel. In urma usii inchise raman faptele si dorintele neimplinite. Dincolo de deciziile pe care trebuie sa le alegem, scena este goala si-si asteapta actorii fara a cunoaste distributia din timp. Viata se joaca asa cum este.

Balanta, hazard si viata

Sursa foto: pariuri-x.ro

Viata are un haz aparte cand vine si-ti contrabalanseaza castigul necontrolat:”Poti sa fugi, poti sa fugi,/Ca o-ncurci, o-ncurci/Oricum te-alerg, te prind, te sparg la buci “. Parazitii o spun cel mai clar in melodia “Te sparg la buci”.

Cand fugi de propria piata risti sa faci din scopurile in viata doar un mod de a bloca amintirea scopului de baza. Sunt 6 ani de cand am gustat prima oara din frunctul oprit al burselor si ori de cate ori am incercat sa fug de mine- cel vrajit de bursa- tot de atatea ori am esuat intorcandu-ma la ele. Luna decembrie este cu cantec. Lunile de iarna ma readuc pe linia asta incat incep sa cred ca trebuie sa ma mut intr-o tara polara pentru a reusi sa pastrez linia scopului de inceput.

Orice as intreprinde se rupe sau n-are legatura cu mine. Ultima gaselnita a fost un imprumut oferit cuiva pe care-l asteptam ca painea calda, dar care va reveni la mine in scurt timp fara a-i simti ca sunt ai mei. Si nu sunt. Banii nemunciti nu se lipesc de mine, iar aia munciti se duc ca vantu mancand pamantul. Poate scopul meu e sa fac bani, dar programarea a dat gres. Mai bagam o fisa si anul asta…poate ruleta imi ofera un numar si o culoare castigatoare.

Sursa foto: pariuri-x.ro