Titlu este un vers din melodia „Teama” a Mihaelei Popescu si cantata de Madalina Amon. Este un vers care-mi umbla prin cap inca de la prima ascultare. Iti suna in cap si devine obsedant cand te gandesti ca reprezinta un inceput de poveste a unui cantec. Parca piesa are nevoie sa te lovesca cu mesajul inainte de a incepe, pana si ciupitura quitarei de inceput prevesteste o intrare brusca in piesa.
Am inceput povestind despre acest vers pentru ca este fix sentimentul pe care-l traiesc in ultima vreme haladuind pe retelele sociale pe care imi pierd timpul pentru a gasi informatie si a tine legatura cu unul si cu altul. La inceput cand locurile erau putine si informatia chiar avea un sens vital, parca totul curgea intr-un fel placut. Pana si trolling-ul avea farmecul lui. Acum mesajul se pierde in eter fara nici un ecou. Si-a pierdut valoarea mesajul pentru ca este dublat de un respect automat pe care-l invatam inaine de a avea un respect real. Totul a capatat o forma de repetitie care nu aduce un plus valoare. Toti dorim sa fim apreciati fara a cauta un ecou. Ne bucuram pentru niste cifre, dar uitam importanta mesajului. Pana si eu am devenit obsedat de cifre si clasamente. Intru automat si respect un plan invizibil de like-uri, share-uri. Citesc in diagonala totul si parca nimic nu mai are valoare. Mimez sentimente, dar in realitate trec peste tot cu usurinta gestului unui drogat de a-si pregati doza si a o priza. Totul se misca in reluare si nimic nu e cu adevarat in miscare.
Acum ceva vreme un prieten online mi-a zis ca am cam disparut de pe retele. Am raspuns cu rapiditate ca am imbatranit. O prostie! Cum sa imbatranesti la 30 de ani. o comicarie fara margini daca m-ar fi auzit un om batran probabil ca mi-ar fi tras respectuos o mama de bataie sa-mi iasa batranetea din vocabular. In realitate nu e vorba de batranete, e vorba de zgomot. Prea mult zgomot pentru prea putin castigat. Retelele de socializare au devenit neincapatoare de nickname-uri care nu-ti vorbesc. Stau si asculta sau nu asculta dar iti mananca din invizibilitate si iti hranesc orgoliul cifrelor. Traim prea mult in cifre si uitam sa cautam calitatea.
In final va las si piesa pentru a intelege sentimentul fugii de pe retelele de socializare.
In rest ma gasiti cand si cand – adica atunci cand nu fug de drogul social – prin locurile clasice de pe acum in vastul internet: Twitter, Facebook, Google Plus, Linkedin, Reddit.
Sursa foto: iulianandrei.wordpress.com
