Timpul si ranile…

Cred ca am nevoie de TIMP. Sa ma gandesc la ce s-a intamplat, sa ma regrupez, sa merg mai departe.

Am intalnit sufletul acolo unde omul a disparut. Dupa 2 ani de cautare am regasit un suflet care respira in tot ce misca pe o bucata de pamant. A avut grija sa sadeasca in mine samanta unui om care sa-si iubeasca locul. Inca nu am gasit locul dar il caut si iubesc fiecare loc pe care calc si unde pot sa sadesc o samanta de timp si de unde pot culege uneori pilde-timp.

Am gasit omul acolo unde Dumnezeu a lasat doar pamant. Am gasit sasul acolo unde el traieste desi a murit. Corpul s-a dus, dar fiecare particica din fiecare pietricica pe care a calcat ii spune povestea tanguind a jale si haulind a distractie.

Mi-a cerut acum 3 ani o caseta cu formatia „10 prajini” pe care n-am reusit sa i-o aduc. Un suflet de cantaret de fanfara ascuns intr-un neamt ratacit prin imprejurimile Brasovului. Un om cu o istorie pe care am reusit sa i-o smulg in ultimele clipe de luciditate din viata lui.

…raman in urma doar povestile si parfumul lectiilor invatate.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*