Traind in trecut…

„Living in the past”

E un ritual mecanic ce nu poate avea o explicatie logica sau are deja! Intra 1,5 si ies 2.

Viata iti ofera de multe ori oportuitati sa intri si sa iesi dintr-un joc. Alegi mereu si mereu riscul. TU nu inca nu-l cunosti pentru riscul exista orice ai alege. E un joc in care drumul iti ofera drumul. Esti prins in mijlocul unei partide de poker prin care iti pierzi dreptul de a paria, muzica din jur cade si tu faci o optiune. Decizia e foarte grea cand muzica a cazut pentru ca esti gol in mijlocul unei camere de oameni goi si totusi nu o poti vedea. In camera zboara decizii bazate pe experiente trecute si nu poti decide pe a cui s-o suprimi. Din camera iese un singur invingator! Gresit. Din camera iesiti cu totii invinsi, doar unul singur pleaca mintindu-se ca a CASTIGAT.

Am primit diverse adjective de-a lungu’ vremii de care nu am fost stapan pe mine sa le inteleg. Ele erau existau in mine, dar capatau alt sens cand erau pronuntate/scrise de un om care in mintea mea iesea invingator din camera de poker. Am crezut ca sunt singur in camera si am doar doua optiuni. Optiunile erau multe, dar in camera nu era nici un om. Pana si eu iesisem din jocul alegerilor. Alergam prin cladirea camerei in care am intrat si imitam jocul optiunii incercand sa gasesc „cea ma eficienta” cale de a alege sa ies un ORB INVINGATOR.

Niciodata un INVINGATOR nu ia totul, invingatorul iese din camera pentru a intra in camera optiunii gresite. Niciodata o victorie nu aduce o victorie, cum o veste buna nu aduce o alta veste buna. Doua vesti bune nu pot face casa buna.

Suntem stocati intr-un harddisk harsait si suntem scrisi si rescrisi la infinit pe locul unde a fost scris altceva. Ne imbatam sa-i dam o forma „viata anterioara”/”o alta dimensiune”/”un nou inceput”, dar in final ramanem doar niste carti pe o masa de poker. 52 de jucatori alergand pentru a prinde un loc la masa combinatiilor perfecte. 52 de jucatori cautand aranjamentul perfect prin care putem sa permutam dintr-o ecuatia in alta. mereu si mereu noi cei 52 stabilim aleatoriu cine si de ce va castiga. Si in fond ce e si numarul asta 52 cand vorbim de noi. Ne limitam prin nelimitare pentru a forta nota sa definim norocul. NU exista noroc cum nu exista nimic din toate astea. Intr-un final suntem doar urme reci pe un platan defect.

Repetam absent si obsesiv aceleasi greseli pana cand unul dintre noi se aseaza la masa si alege cartea necastigatoare pentru a iesi din joc. Cand iesi din joc pierzator atunci ai castigat cu adevarat masa de poker. Esti lucid sa poti alege si esti gol de lacomie. In punctul de pe marginea unei prapastii poti auzi linistea daca poti s-o asculti. Dar e facem cand suntem surzi intr-un joc al orbilor. Reintram in joc angrenati de lacomie pentru a putea pierde mai mult. De ce?!? Pentru ca o lectie predata nu a fost inteleasa.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*