Un tramvai pe care nu-l prind nicicum

Imi place sa analizez oamenii. E un sport pe care-l practic inca din frageda pruncie. Omul este un obiectiv precis, dar care inca nu a aflat asta. Prea ocupat zi de zi sa-si traiasca viata si sa alerge cu diverse comisioane, trece mereu si mereu prin aceleasi locuri si lasa fix aceeasi urma de regret pentru lucruri pe care nu le-a infaptuit.

In legendele urbane ale literatilor intr-ale energiilor se zice ca fiecare lasa o urma ce se poate urmari daca ai ochii deschisi destul de mult si mintea libera sa vada ce majoritatea isi refuza. Frica de necunoscut sau frica de limite te indreapta catre un nor de ceata pe care preferi sa-l porti cu tine drept paravan. Inima pompeaza sacadat, tamplele iti bubuie, ochii se rotesc aiurea, gura iti fuge intr-o parte, gatul nu scapa de nodul ce nu te lasa sa respiri… sunt simptome ale lucrurilor care de deranjeaza sa le cunosti. Traiesti pe o margine de prapastie a vietii tale. Un corp nepregatit va avea intotdeauna arma uitarii sa inchida supapa si sa-ti ofere Sansa Zombie-ului de a trai printre cei vii.

Am alegeri pe care le fac pentru mine si alegeri pe care viata mi le refuza.  E hilar sa te lupti de unul singur tu cu tine. Tu alegi sa faci pasul la offside sa alergi dupa un tramvai. Uiti telefonul acasa si pierzi tramvaiul din priviri doar pentru a te intoarce dupa nenorocitul de telefon. A doua oara la fel. A treia oara se repeta povestea si incepi sa-ti ridici semne de intrebare. A patra oara te hotarasti sa lasi dracului dracia de telefon si sa alergi dupa tramvai. Cand ce sa vezi?! Vatmanul se hotaraste sa nu te vada.

Recent studiez un fenomen care ma intriga prin natura lui. Exista evenimente care au loc cu o precizie demna de un ceas fals si care duc la ruptura artificiala. Parca fiecare zace intr-o bula de sapun si tipa care incotro. Totul e artificial. Grimasele tradeaza iubire si intelegere, dar gurile si mintile gandesc rautatea. Orice ai face privesti si te darami la un teatru absurd.

Initial fiind un tip incapatanat am pus totul pe seama unei conspiratii sentimentale cu radacini in trecut. Un vis ciudat din trecut nu-mi da pace orice as face. Revine si revine, isi face loc in povestile mele si-mi distruge happy-end-ul. O greseala a trecutului se revine sub forma unor experiente repetitive si parca striga din toti plamanii ca trebuie sa fie luata in seama. O greseala ajunsa la adolescenta care nu mai tolereaza lipsa de afectiune.

Ma avant pe taramul religios acolo unde poti gasi mantuirea si pacatul. Privit din fata pare un tamaduitor, privit din lateral se deschid portile unor belele.

Nu imbratisa religia daca nu o simti.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*