Mi-am dat seama ca am reusit sa trasfer informatie virusata de la Om la Om.
Un moment de neatentie si totul a decurs in fatalitate de caz. Ca si-n cazul jocurilor de noroc, ajutorul trebuie oferit cu portia si-n timp. N-am respectat regula si m-am ars. Problema nu e ca m-am ars eu si atat, problema ca arsura se propaga ca un bulgare de zapada si mistuieste imprejurimile.
In revolutii nu cad secerati cei ce produc cataclismele, cad intai nevinovatii in bataia pustilor nervoase. Asemeni jucatorilor impatimiti de jocuri de noroc am imprumutat cand nu trebuia sa mai imprumut. Am oferit un streang crezand ca ofer o mana.
N-am invatat nici pana acum pana unde merge mila si unde incepe sila.
Le trag, le duc, le car, dar nu stiu daca pot impaca imprejurimile. Sunt pregatit sa infrunt o pierdere personala, dar nu sunt pregatit sa fac fata unei deceptii de grup. Am primit un dar otravit de manie si ura si am incercat sa fac cu el un gest frumos. Gestul a fost urat, semn ca otrava s-a intins peste tot.
Primul castig iti imbata simturile si hraneste ego-ul. Te ridica in scaunul arogantei mute si a delirului social. Al doilea castig nu apare. In fuga teribila sa acoperi gaura unui cadou necadou cad victime colaterale. Pana unde este vina ta si unde incepe vina colectivului?!?
