Eram in anii scolii gimnaziale cand visam sa devin bogat din cresterea si vanzarea florilor. De unde pana unde? Pai in plina iarna am facut o combinatie cu flori de iarna cu colegul de banca. El fura florile de acasa, eu le vindeam si mergeam impreuna la cofetarie. Va rog eu nu ma intrebati de pret , ca eram praf amandoi la capitolul marketing. Voiam doar prajituri, nimic mai mult. Sigur ca la un moment dat visele mele au devenit un pic „erotice”. Cum asa? Pai vazusem un film american pe PRO TV cu un baiat care vindea adidasi pe internet. Visam la un magazin online care sa se numeasca Floria.
Si acele flori de iarna pe care le furam cu dragul meu coleg de banca de la floraria parintilor sai pentru maruntele noastre escapade „cofetaristice” sa fie emblema dragului meu magazin online numit Floria. Si pe „frontispiciul sau sa scrie simplu:
„La flori nu ce scrie la pret conteaza, ci cat de larg ne poti zambi tu sau cat de mult ne poti face tu sa zambim pe noi. Si daca esti destul de convingator si „lipicios”este posibil ca la noi florile sa fie GRATIS. Asa ca FII CEL MAI FRUMOS NEBUN SI LUMEA INTREAGA VA PUTEA FI ALTFEL!”
Stiiiu, suna un pic naiv si un pic prosteste, insa eu credeam sincer in ideea mea. Si ca sa intelegeti cat de hotarat eram va ma spun ca am facut cadou trei aranjamente cu flori de iarna vanzatoarelor de la buticurile din cartier si mi-am cheltuit banii de plugusor pentru „cofetaristice”, doar, doar, voi avea o „piata mai larga de desfacere”. Insa aventura noastra nu a mai durat mult, pentru ca s-au prins parintii colegului meu de micul nostru truc si ne-am luat o chelfaneala zdravana si „niste munca in folosul societatii”, pardon „in folosul florariei pe care o jefuisem usor usor de o suma considerabila”in ultimele trei-patru luni.
Cu ce am ramas de atunci? Cu niste amintiri frumoase si cu o iubire nebuna pentru flori, fie el in ghivece sau un buchete frumos colorate, numa’ bune pentru a fi oferite unor fete dragute, pline de vise si cu multe sperante.
