Eram in ultimul an de facultate cand tatal meu m-a rugat sa imi ajut un var, intr-una din vacantele de vara, sa isi porneasca afacerea. Era vorba de podele tehnice. Si primul client pe care l-a prins varul meu a fost o uzina nou deschisa in micul nostru orasel. Vreo doua saptamani am tot carat cu lisa la pachete de „placi otel, 25 % freea area” si mai poi cu masina de la noi din depozit la uzina. Si odata cu montajul lor la fata locului, apareau si intrebarile inerente. Fie ca voiam, sau fie ca nu voima trebuia sa fiu pregatit cu informatiile. Si uite cum dupa serviciu in drum spre casa rasfoiam eu pe telefon sau pe tableta www.podele-tehnice.com/ro si imi notam intr-n carnetel toate lucrurile interesante si utile despre podele tehnice (capacitati, portante, posibilitati de combinare a diverselor tipuri de podele cu diversele accesorii disponibile la noi in depozit). Si eram Ion bun la toate. Directorul uzinei m-a intrebat intr-o zi de ce car de pachete cand eu stiu atat de multe informatii si prezint atat de bin marfa. De ce nu sunt deja un AGENT VANZARI? Am zambit si i-am spus povestea si mai ales faptul ca momentan suntem doar doi oameni care fac de toate.
Mai in gluma mai in serios as putea spune ca dom’ director a avut gura aurita. In doar o saptamana varul meu a mai castigat un contract, m-a chemat la el si mi-a spus:
Maestre gata cu munca pe stivuitor sau lisa. Ai acumulat multe informatii si le prezinti foarte frumos. Asa ca de maine esti AGENT. Si tot de maine vine un nou baiat care sa faca „munca grea” din depozit si livrarile. Si tot de maine vei avea un junior langa tine care sa invete pan’ la finalul verii cand te intorci tu la facultate tot ceea ce faci tu!
Eram fericit. Simteam ca toata munca me de o luna fusese facuta eficient. Doar ca nu intelegeam ca ceea ce era greu de abia atunci urma sa inceapa. Era vorba de comunicarea cu clientul, sincope de marketing sau management, incapatanarea unor clienti de a face cum vor ei si de a nu asculta recomandarile noastre si multe altele.
In acelasi timp ma bucur ca am putut fi martor la nasterea unor companii la inceput de drum. Au fost launele din ele nopti petrecute pe santier, pentru ca respectivul constructor sa se tina de termenele promise. Si din toate aceste nopti lungi si toate aceste curse contra cronometru pentru montarea multor metrii patrati de podele tehnice au aparut prietenii care dureaza si acum si mai ales amintiri fie cu staff-ul firmelor respective sau cu muncitorii de acolo, care sunt nepretuite. Atat de „adanci” si sincere au fost aceste legaturi ca unii dintre ei s-au inrudit. Si am avut surpriza sa fim invitati la doua nunti in toamna ce a urmat. A fost o emulatie in acea vara, demna de filmele americane in care toti oamenii sunt buni si reusesc sa faca din coltul de lume in care traiesc un mic Paradis!
