Am fugit ce am tot fugit si am prins capatul internetului. Dincolo de el e Omul. Ba si ce frumos e animalul asta de om.
La capat de internet e ca la un capat de sat. S-au aruncat toate mizeriile si care nu are ce sa faca mai vine si mai alege cate cele trebuincioase. E si frumos si urat la capat de internet. E locul pe care l-as numi fara falsa modestie punctul de echilibru. Acolo intelegi cine esti si ce cauti de fapt in viata ta.
Daca pasesti in sat iti pierzi urma iar in url-uri anoste si socializare de cumetrie. Totul e trasat la linie si fiecare incearca sa ocupe si patratica ta de internet. Acolo la capat e un camp infinit de nimic. Si nimicul ala iti ofera darul cel mai de pret pe care-l ai, Libertatea.
Am prins in drum un mos batran care m-a intrebat:”Unde alergi ma omule?!” Eu habauc am raspuns ca „Spre celebritate.” Si el a ras. A ras si mi-a zis:”Mergi ma incet ca atunci cand o sa gasesti celebritate vei alerga inapoi in anonimat.”
A avut dreptate Barbosul. Nici acum nu stiu daca a fost om sau The Real Slim Shady. Am fugit in continuare fara sa-l ascult. Cand e sa-ti gresesti calea trebuie s-o faci cu stil, altfel o faci ca oricare altul.
Acum stau pe marginea internetului si ma uit in zare. Sunt culese campurile cu imaginatie. In sat au ramas doar gandurile plagiate si repetate. La margine de sant niste altii ca mine culeg si ei roadele ramase de la sat.
Ma uit la ei. Ma uit la mine. Intr-o zi am sa fug sa cuprind toate campurile de imaginatie dincolo de granita internetului meu.
Sursa foto: am luat-o pe Contrasens
