Am auzit refrenul asta de foarte multe ori cantat. Incepe sa devina si iesirea asta din criza ca vorbele lui Petrica din povestea „Petrica si lupii”. Degeaba trambiteaza iesirea din criza daca omul de rand nu o resimte.
Cu o floare nu se face primavara! Greseala este ca se incearca imblanzirea populatiei infometate cu diverse discursuri politicianiste. Realitatea e ca politica economica nu este corelata cu prezentul si falia dintre ele provoaca migrene sociale.
Sa treci de la o perioada in care existau toate posibilitatile doar pentru ca zambeai frumos bancii, la perioada in care banca pare un camatar suparat ca a mai trecut o zi din viata creditului tau si tu nu ai achitat rata. Banca este chiar un camatar legal daca ma intrebi pe mine, dar si clientul credul este un imprumutat clasic al camatarilor.
Nu poti sa crezi ca cineva iti da bani gratis fara sa-ti ia dobanda la ce incasezi. In spatele unui credit sta o armata de guri care trebuiesc hranite. Lipsa educatiei economice si indobitocirea populatiei prin agenda publica distorsionata au facut ca noi sa be aflam azi in criza. E usor sa conduci o turma de dobitoace decat sa te pui in fruntea unor persoane echilbrate social.
Iesirea din criza are o singura solutie: Educatia. Pana cand educatia nu va fi repusa in drepturi si sa fie facuta de cine trebuie, criza nu va iesi din societate. Rezultatele la BAC sunt raspunsul societatii la interesul aratat de om pentru educatie. In problema asta vinovatul suntem noi toti: profesori, elevi, parinti si autoritatile care reglementeaza. Ce facem in continuare? Din cate se vede nimic. Ne lamentam 2-3 zila pana trece subiectul si apare altul.
Capcana sociala in care au cazut grupurile economice bazate pe conexiuni politice a fost urmatoarea: „Cu cat mai multi prosti cu atat mai bine, mai multi de manipulat!”
Si unde e problema? Problema sta in lipsa unei evolutii. O populatie majoritara care stagneaza si nu aduce plusvaloare in cadrul comunitati din care face parte trage de la sine profitul in jos. Profitul se bazeaza pe inovatie si ingeniozitate, stagnarea se bazeaza pe traditionalism si trait in trecut. Prezentul face profit cat timp viitorul este posibil prin inovare.
Capcana profitului continuu din pachete neacoperite a hranit mintile lacome ale economistilor din lumea larga. „Mie nu mi se poate intampla” a devenit legea dupa care se ghida universul economic si asta a dus la cadere. Daca sistemele ar fi avut maturitate sa fie lasate sa cada in faliment, revenirea la crestere prin invoatie ar fi fost mult mai rapida. Asa prelungim agonia in loc sa impuscam caprioara, lasand popualtia de caprioare sa se dezvolte.
