Mi se intampla de putine ori sa nu pot pune un chip de om pe un nume de care am auzit sau pe care-l cunosc. Ieri pentru prima oara dupa mult timp am intalnit cu om cu care am facut cunostinta si de care nu-mi pot aminti chipul respectiv.
De cele mai multe ori cand merg cu mijloace de transport in comun ma linistesc urmarind oameni si ascultand povesti. Fiecare om are o poveste si fiecare poveste are un chip. Daca te opresti pentru o clipa si asculti simultan toate povestile dintr-un mijloc de transport in comun vei simti un val de ura care cuprinde tot autobuzul. Am uitat sa precizez ca 90% dintre povesti sunt drame, foarte putini oameni povestesc de bucurii. Iar daca ai sa regasesti oameni razand isteric si pe alea poti sa le treci tot la drame.
Asadar sa revenim la chip si om. Ieri am uitat un chip de om. Adica imi aduc aminte parti din el, dar nu pot sa reconstitui poza. E ciudat si-n acelasi timp hilar. Ai un puzzle aruncat pe podea dar nu ai o poza dupa care sa te ghidezi.
