Mama pentru unii e tara, pentru altii e femeia care doar le-a dat nastere. De multe ori iubirea de mama si iubirea de tara in povestile istorice se intrepatrund.
Problema poporului roman este ca a pierdut legatura divina intre mama, copil si tara. Am uitat dupa ce ne-am dat jos din copacul uitarii si am imbratisat copacul cunoasterii ca trebuie sa-l lasi pe pruncul ajuns semimatur sa se dea cu capul de pragul de sus cu pretul vietii lui. Mama si tata dat nastere unui prunc, in educa pana in pragul libertatii corpului, pubertate, si dupa aceea el devine un bun al constiintei comune. Devine un individ al societatii care are dreptul sa greseasca, sa se tarasca si sa moara.
Cat timp nu vom intelege ca omului ii e dat sa se nasca, sa traiasca si sa moara, fara a trai mort pe acest pamant, tot atata timp vom suferi de pe urma deciziilor noastre. Ne-am inmultit peste masura si supunem Pamantul la cazne grele, e timpul sa redevenim liberi si buni.
