Cineva imi spunea mereu cand ma aprindeam in discutii ca n-as avea tupeul sa omor un om. Nu stiu daca as avea tupeul sa zbor creieri pe pereti, dar stiu ca vad scenarii derulandu-se in realitate. E vorba de o cautare aleatorie in trasaturile pe care le cunosc si in cautarea unor solutii.
Timpul isi pierde rabdarea si executa saltul catre scenariu care ii este scris. Omul dincolo de sentimente si perceptii este o suma de evenimente tragice si pozitive. Balanta dezechilibrata a ultimilor ani ne arunca in haos. Razboiul e un rau necesar se referea la altceva decat la varsarea de sange. Un popor are nevoie de Sodome si Gomore pentru a se reinventa ca identitate. Moartea este un eveniment sigur care nu respecta o trasatura certa. Aparitia mortii ca solutie vine dintr-o incapacitate a ecuatiei vietii de a stabili prioritatea in salvarea individului.
Ajungi sa gandesti solutii intr-o problema de viata fara a intelege ecuatia. Iti e frica de consecintele solutiilor tale pentru ca variabila sentiment nu poate fi cuantificata. Nu oricine isi poate stabili prioritati de viata daca experienta lui de viata nu se bazeaza pe raspantii rezolvate prin crima. Se spune ca fiecare isi duce pacatele in spate si dincolo de moarte, poate scopul scuza mijloacele dar omul din tine moare cu fiecare om pe care-l elimini din viata chiar daca tu faci o fapta buna.
Impasul politic din ultima vreme ma conduce cu gandul ca urmeaza un val de orientare politica spre doctrine extremiste care aduc solutii igienice de moment. Balanta imediata atarna intr-o societate stricata pe dinauntru, singura solutie este curatarea exterioara. Promiscuitatea formatorilor de opinie si a celor care trebuie sa faca ceva reprezinta primul vinovat de o eventuala crima. O crima nu este consecinta unui om, o crima este consecinta unei clase intregi de oameni care influenteaza dezvoltarea unui individ in zona grupului sau de supravietuire.
Dupa calculele mele mai avem in jur de 9-10 de ani de situatie politica incerta, dupa care urmeaza un ciclu de extreme care sa transeze jocul. In 2000-2004 am descoperit ca la fiecare 50 de ani exista 25 de ani care trag societate inapoi, orientand masa mare de manevra spre miscari extremiste. Cei 50 au trecut, 25 sunt inca in desfasurare….inca numaram. Pentru fanii lui Mirce Eliade suntem in perioada in care nu mai avem prea mult timp si trebuie sa studiem cat mai mult ca sa fim pregatiti pentru ce urmeaza.
sunt de acord cu tine 😀