Inca de cand eram mic am avut inspiratia sa ascult muzica clasica. Treaba face ca in frageda pruncie sa raman de foarte multe ori singur prin casa.
Cum televizorul avea posibilitati reduse in timpul comunismului, adica TVR si BulgariTV, timpul petrecut cu TV-ul implica in orele in care eram singur si o emisiune de muzica clasica. Si asculti azi, asculti maine, si tot asa de vezi la un moment dat ca iti vine haina bine.
In timp nu am refuzat alt gen de muzica. Am ascultat orice de la tiganeli ca Albatros si Generic pana la rock-ul anilor ’60-’70 cu care ma omorau ai mei.
Muzica este frumoasa si trebuie sa o incerci fara resentimente pe toata. Nu suntem toti facuti de pe acelasi calapod ca sa fim aliniati asupra unui gen, fiecare avem vibratia care ne trage intr-o parte sau alta, treaba este sa ne lasam deschise portitele catre muzica.
De ce e bine sa asculti si muzica clasica?! Pentru ca aduce o liniste pe care cu greu o poti regasi in alt tip de muzica.
Daca nu rezonezi nici un pic atunci nu asculta, nu vreau sa fie considerata o obligatie. Dar daca esti un pic mai curios din fire este bine sa-ti bagi urechea in zona clasica.
Cultivarea in zona muzicala vred ca a inceput la mine cu Ora de Muzica a lui Octavian Sava. Nu prea intelegeam eu ce doresc ei de la viata mea cu emisiunea aia, dar simteam ca pot sa ma joc mai bine cand o ascultam.
Era ceva sublim si acum cand imi amintesc mi se furnica carnea pe mine. Parca ma transpun in copilarie in clipele de joaca cu masinute si alte jucarii. La mine joaca se imbina cu vorbe despre muzica clasica
In frageda copilarie dupa ce am crescut si am ajuns la scoala, ora de muzica era intr-un timp pe care nu-l mai petreceam acasa si parca muzica clasica disparuse din viata mea.
Era un gol care trebuia umplut. Aparusera atunci la noi niste tomberoane de chioscuri din care iti puteai cumpara diverse lucruri.
Erau asezate de la gura de metrou Armata Poporului(actuala Lujerului) si pana la strada care da in Piata Veteranilor. Acolo era un chiosc cu casete audio in care zgaiam noi tacanii cand ieseam sa ne alergam pe strada sau sa ne dam cu scara rulanta de la metrou.
Mereu si mereu cand ajungeam acolo imi sarea in ochi caseta cu Anotimpurile lui Vivaldi.
Am strans din banii de buzunar si n-am zis nimanui ce vreau sa fac. Am strans si am strans pana am facut suma pentru caseta. Imi aduc aminte perfect ziua. Era soare afara. AI mei venisera de la munca. Eu eram in camera imi numaram maruntul sa vad daca iese si e cat trebuie. Trasesem jaluzelele probabil de frica sa nu-mi numere altcineva banii.
Stateam la erajul 8 iar in fata blocului nu era alta constructie, va dati seama cat de inteligent eram daca imi era frica sa nu ma vada cineva de afara. Si cand am vazut ca am suma, imediat m-am ridicat si am fugit.
Cu buzunarul doldora de marunt m-am dus si am cumparat caseta cu muzica clasica mult dorita. Era prima mea caseta cu muzica cumparata din banii mei.
Am ajuns acasa, am desfacut pachetul, am pipait carcasa si m-am uitat cu nesat la imaginea de pe coperta cu bucuria aia imensa ca in sfarsit este a mea. Am scos caseta am introdus-o in casetofon si am dat play.
Nu va spun ca in mintea mea era si infrigurarea cu ce fac daca o prinde casetofonul.
Am avut noroc ca pana au aparut cd-urile si calculatoarele banda de la caseta n-a fost prinsa de mecanisme. Cand a pornit muzica m-am pravalit in pat si am ramas nemiscat fugind cu sufletul pe muzica.
Si astazi ascult muzica de tot felul si-mi place. Dar cel mai mult si cel mai bine ma simt cand ascult muzica clasica.
Are o dulceata muzica clasica prin care te transpune intr-o alta lume. Faptul ca nu exista voce si totul se joaca doar in instrument iti da puterea sa-ti imaginezi diversele lucruri.
Este o evadare care iti permite sa construiesti aidoma constructiilor pe care le faceai cand citeai o carte.
Mi-a parut rau inca de cand eram mic ca nu am avut aplecare catre cor si muzica. In scoala la orele de muzica zgariam urechile profesorilor si nici acum nu excelez la voce.
Cat priveste intrumentul n-am gasit unul care sa fie potrivit cu mine. Poate sunt doar un biet ascultator patimas….
