Viata are un haz aparte cand vine si-ti contrabalanseaza castigul necontrolat:”Poti sa fugi, poti sa fugi,/Ca o-ncurci, o-ncurci/Oricum te-alerg, te prind, te sparg la buci „. Parazitii o spun cel mai clar in melodia „Te sparg la buci”.
Cand fugi de propria piata risti sa faci din scopurile in viata doar un mod de a bloca amintirea scopului de baza. Sunt 6 ani de cand am gustat prima oara din frunctul oprit al burselor si ori de cate ori am incercat sa fug de mine- cel vrajit de bursa- tot de atatea ori am esuat intorcandu-ma la ele. Luna decembrie este cu cantec. Lunile de iarna ma readuc pe linia asta incat incep sa cred ca trebuie sa ma mut intr-o tara polara pentru a reusi sa pastrez linia scopului de inceput.
Orice as intreprinde se rupe sau n-are legatura cu mine. Ultima gaselnita a fost un imprumut oferit cuiva pe care-l asteptam ca painea calda, dar care va reveni la mine in scurt timp fara a-i simti ca sunt ai mei. Si nu sunt. Banii nemunciti nu se lipesc de mine, iar aia munciti se duc ca vantu mancand pamantul. Poate scopul meu e sa fac bani, dar programarea a dat gres. Mai bagam o fisa si anul asta…poate ruleta imi ofera un numar si o culoare castigatoare.
Sursa foto: pariuri-x.ro
