In fiecare zi alergam sa facem ceva sa scoatem un ban in plus fata de cat avem in prezent. E o lupta surda pe care mintea duce cu sufletul pentru a prinde un loc mai bun la plata. Ne scremem creierii pentru a gasi solutia salvatoare pentru a ajunge la cat mai multi bani. In cele mai multe dintre cazuri cadem in pacatul de a ne vinde constiinta pentru a ne blinda cu maruntis.
De ce zic asta?! In momentul in care iti vinzi constiinta pentru a accede la o suma mai mare de bani ne intoarcem pe dos si metafizicul, ajungand sa facem rabat de la suma. Cu gandul la jackpot-ul cel mare uitam sa ne preocupam de castigurile mici care ne tin pe linia de plutire. Scopul e prea mare pentru un cap atat de mic.
Am intalnit odata un om care avea noroc la jocuri de noroc. Avem noroc pentru sume mici. Mi-a zis ca niciodata nu a jucat mai mult decat a putut mintea lui sa accepte. A luat o suma mica dupa ce a bagat o suma ridicola si a trecut mai departe. Nu mi-a zis ce face, dar am concluzionat eu ca-si cumula norocul. Prea putini dintre noi putem sa facem un astfel de lucru. Nici eu nu sunt mai prejos de pacatosii descrisi mai sus. Ma gandesc la Suma cea Mare uitand sa ma preocup de sumele cele mici.
Cand pierd bugetul. Ma intorc in mine pentru a ma pedepsi cum stiu eu mai bine. Dar la finalul zilelor nu ma invat minte. Am in cap exemplul, dar ma pierd in poza cea mare. Sunt aidoma unui demonstrant neincrezator care striga cu multimea.
Cifre, numere, toate ajung la sume. Sumele sunt cele care ne arata cat am pierdut cand puteam sa castigam in doze mici. Nu privim sumele pentru ca ne temem de ele. Privim viitorul care ne imbie cu Potul cel Mare. Mi-e scarba de gandirea pierzatorului de cursa lunga. I’ a looser baby…
Sursa foto : util21.ro
