Prea banali pentru secolul in care ne aflam. Cineva zicea secolul trecut ca urmatorul secol are doua sanse: ori e religios ori e deloc. S-a inselat, secolul asta este de cernere. Nu religia il face pe om mai bun, ci credinta.
De ce suntem atat de banali in munca noastra de zi cu zi, de ce nu incercam sa fim altfel decat nu vrem sa fim?! Ma macina intrebarile astea in timp ce privesc oamenii din jurul meu. Minciuna la tot pasul, am ajuns sa ne mintem pana si pe noi.
Una zice ca e frumoasa si ca are o super viata desi semnalele sunt clare de depresie de lipsa. Altul se lauda cu familia lui si-i barfeste pe altii, dar cand il prinzi pe picior de minciuna se fastaceste ca un copil mic si-ti arunca priviri taioase. N-am pretentia ca sunt cel mai destept om de pe pamant, dar am pretentia ca macar demnitatea de a recunoaste ceea ce sunt mi-a mai ramas. In locurile unde nu excelez ma dau un pas in spate si las pe altii care se pricep, iar in locurile unde stiu ca am dreptate ma lupt pentru locul meu pana la ultima suflare.
Epatarea este boala care va duce la trierea celor care continua lupta. Acolo se joaca cartea maturitatii si a continuitatii, multi vor muri striviti de proporia grandoare si stralucire inselatoare.
…si nu-mi spune ca ai inteles, pentru ca nimic nu e de inteles. Totul tine de cum iti asezi piesele in teren pentru a trece la nivelul urmator. Nu poti intelege esenta unei idei doar citind un text, ai nevoie de tot taloul ca sa pricepi, puzzle-ul e de abia la inceput.
