Acum doi ani ma sacaia taicamiu ca l-a vazut la tv pe unul de dezvolta un complex imobiliar in Brasov. Un complex mare de apartamente destul de frumos si bine dichisit. Asta al meu batran are o nostalgie a Brasovului de cand surorile lui incercau sa-l atraga acolo.
Ele se stabilisera acolo de ceva vreme si tot incercau sa-l ia si pe fratior alaturi de ele. Ialomiteanul meu era hotarat sa ramana in Bucuresti stiind ca trebuie sa aiba grija de cei mai batrani din familie, bunicul si respectiv bunica mea.
Nu trec 6 luni si ma pomenesc cu var-miu de la Brasov la un ceai de struguri si o secatura de tuica prin Bucuresti. Si din una in alta incepe sa-mi povesteasca de un anume Maurer care se ocupa de imobiliare in Brasov si care dezvolta un complex care se invarte dupa Soare.
Si stam eu asa ca puiul de bucurestean istet si ma gandeam ca parca, parca am mai auzit povestea undeva. Ce sa vezi ma pomenesc cu al batran ca se retrage de prin curte auzind povestile si incepe sa-si aduca aminte de reportaj.
Omul a inceput cu putin si a ajuns sa dezvolte mult. Se pare ca modelul lui de business a prins printre ardelenii mei si i-a imbiat sa mearga sa cumpere ba o garsoniera, ba un apartament in blocurile lui. Ziceau ca s-au saturat de traiul in blocurile lasate de Ceausescu si trudite de parintii lor. Au farmecul lor, dar totusi pentru multi dintre ei blocurile acelea au amintiri dureroase.
Si cum sade bine omului sa se innoiasca la drum nou, tinerii au ales sa-si croiasca drum in viata intr-un bloc nou.
Nu trec zile multe si aflu de la un amic, satul de Bucuresti, ca si-a luat catel si purcel si s-a relocat cu serviciul in Brasov. Si ce sa vezi?! Omul isi luase un apartament fix intr-un complex dezvoltat de imobiliarul meu.
Ma, am zis eu, da chiar toata lumea a innebunit si nu mai exista alt nume decat asta?! Mai existau ele si alte proiecte, dar asta era cel mai mot pentru ardeleni si bucurestenii mei fugiti de vacarmul capitalei. Am trecut in vizita pe la ei sa vad minunea cu ochii mei, vorba lu’ Nea Marin.
Ma fratilor, a avut si omul asta o minte lasata de la Dumnezeu de a asezat mandretile alea de blocuri fix asa cum trebuie sa sada ele intr-o urbe civilizata.
E adevarat ca tot mai bine e sa stai la o curte, dar nu tot omul e facut pentru asta. Si uite asa ca brasoveanul care nu stie a locui la curte are loc unde sa sada si sa se simta si bine.
Brasovul e un oras tare frumos si intr-o viata dintr-o alta dimensiune eu chiar m-am mutat acolo. Nu stiu inca daca stau la curte sau la bloc, dar stiu sigur ca miros un aer curat de munte.
Si acolo unde pe vremuri lucrau oamenii in schimburi, acum se fac mandre cumparaturi de cele trebuincioase pe langa casa. Iar traficul e un lux comparativ cu nebunia capitalei.
Sensuri giratorii la tot pasul si un parcurs molcom ardelenesc in trafic de zici ca se deseneaza o arie de opera cand mergi cu masina sau transportul in comun.
