Bucurestii n-au stapan. Desi spasmotic incercam sa-i punem catuse orasul asta e un vrajitor mancator de suflete. A cules multe suflete curate din colturi de lume si le-a dat un nume, Mitici.
Nimeni nu poate apara Bucurestii pentru ca ei nu sunt in primejdie. Politica e curva ca intotdeauna si plange de mila contribuabilului cand ii este luata jucaria. Cel ce joaca rolul de atacator e doar un alt fost mare prieten nu mai devreme de ceva vreme, cel care apara si cel care ataca sunt in proces de dezimprietenificare.
Realitatea zice altceva: Suntem vrajiti intr-o masca de mizerie. Bucurestii sub stratul de fard care se scurge ca o mazga de mizerie ascunde un oras frumos, trebuie doar sa deschizi ochii si sa-l privesti. Cel care crede ca a pus mana pe Bucuresti v-a intelege la un moment dat ca omul e mai presus de act.
Nu avem nevoie de falsi salvatori, Bucurestii sunt liberi, dar ceata Dambovitei ne tine pe toti captivi in el. Bucurestii sunt liberi, noi suntem captivii.
