Iubesc orasul asta mai presus decat iubesc tara. Are un farmec mizerabil aparte. Reuseste sa spuna o poveste la fiecare colt de strada, si chiar daca nu-ti spune o poveste de fiecare data, iti da sansa sa vezi o imagine si mai tarziu sa-ti ofere o poveste care sa acopere campul vizual.
Il cert de multe ori ca e jegos. Il injur de-l spurc cand il vad ca primeste in sanul lui tot felul de oameni fara scrupule care incearca sa stoarca si ultimul strop de vlaga din el. Seara isi inchide lumina strazilor bezmetica si-si aprinde viata de noapte cu motoarele la relanti. Doar zanaticii in cautare de aventura mai pasesc prin el indraciti de intuneric. Batranii si-au spus de mult rugaciunile si-si dorm somnul de noapte alintat de vise de tinerete. Un oras care ne suporta pe toti.
Ma arunc spre o strada sa mai caut o poveste. Mirosul greu si vechi iti inunda mintea cand treci in sus si in jos cautand sa iesi catre un bulevard. Am senzatia ca mirosul nu este al caselor vechi, cat este al oamenilor de proasta factura. Saracia nu exclude demnitatea. Nici bisericile nu-ti mai inspira incredere si liniste. Traim vremuri tulburi in Bucurestii anilor mei…la bulevard, UBERbirjar!
Sursa foto : ici-colo.ro
