E o piata de care nu cred ca vom scapa prea usor. E piata celor care stau cu spatele la un perete plin de diplome si se simt impozanti acolo sus cocotati pe piedestalul lor de aur. Daca piedestalul e de aur e musai ca cel din fata lui trebuie sa ia pozitia ghiocel pentru a se vedea diferenta intre patron si angajat sau intre client si patron.
Magia cuvintelor scade pe masura ce patronul isi drege vocea atunci cand simte ca scade din puterea cuvintelor asupra celui din fata lui. Titlu de oferit de gazda intotdeauna trage balanta in favoarea lui. Parteneri suntem doar daca eu sunt mai tare decat tine. E fain cand vezi ca mentalitatea nepotile tai de 5 si respectiv 7 ani e adanc inradacinata in piata din care activezi. Si totusi au putin peste 30 de ani si cuvantul parteneriat ar trebui sa exprima pozitii egale. Da-l dracu de parteneriat, sunt patron!
Imi iau titulatura in dinti si ma arunc in mizeria orasului in care am refuzat sa fiu sluga atunci cand am cautat parteneriat. Ma futi, te fut! Pretul pe care-l platesc cand plec e pretul linistii mele. Ti-am oferit pe tava oferta mea si ai ales sa calci in picioare demnitatea.
„La banii tai tu-ti permiti demnitate?!” – Filantropica
Cand aleg sa ma murdaresc in piata o fac cu buna stiinta si astept galeti de pule sa-mi inunde frigiderul. Dar cand spiritul meu atinge cota maxima de „carne” imi iau jucariile si plec. E modul meu de a explica omului din fata ca nu putem colabora pe mai departe. Fiecare traim in propria minciuna si eu nu-mi doresc ca minciuna mea sa fie parte integranta din minciuna ta. Am si eu excentritatile mele chiar daca nu am bani sa-mi permit o demnitate.
Prefer sa lucrez in natura ca salahor pe aceeasi suma decat sa dau din colt in colt cand tu te freci pe burta fericit ca m-ai facut!
Cand tragi linie si dormi linistit poti sa mergi mai departe cu fruntea sus. Demnitatea are grad de existenta in functie de educatia pe care ai primit-o de acasa. Patroane, stau la usa multi ca mine! Calculeaza si alege altul.
