Era prin anii ’90 cand tatal meu cu bunica si unchii mei s-au hotarat sa dea o noua fata curtii noastre „de la tara”. Doar ca vremurile erau grele, banii putini si asteptarile scazute. Asa ca ne trebuia o solutie mai mult decat ieftina de gard. Si am gasit-o. O masina manuala de facut garduri cu ochiuri din sarma. Am pornit destul de incantati de idee, pentru ca aveam prin curte cateva sute de metri de sarma zincata, luata de la un tigan flamand, incantat de ultimii nostrii patru saci de boabe de porumb si de doi saci de grau galben ca aurul.
Noi copiii lucram la gard dimineata cat erau plecati la munca unchii si bunica. Iar dupa amiaza bagau babatii serios cox la munca. Metru cu metru se adauga in fiecare zi. Era interesant pentru mine ca un copil curios sa vad in fiecare zi cum valul de gard crestea. Plus ca parte din acel val era si opera mea. Imi imaginam deja cum erau deja puse toate cele patru garduri care inconjurau curtea din munca noastra. Doar ca realitatea mi-a spus dupa aceea ca munca noastra de 2 luni nu ne-a permis sa acoperim decat doua laturi ale dreptunghiului curtii. Insa chiar si asa, bucuria mea a fost maxima cand l-am vazut montat. Ma simteam madru ca bucatele din acel gard fusese facut si de mine. Eram un „barbatel muncitor” in toata regula cuvantului.
De atunci si pana acum au trecut mai bine de 25 de ani. Gardul acela e oale si ulcele. Rupt, peticit, prins cu sarme si ruginit. Masina de fabricat ochiuri din sarma o mai avem, insa pe acel tigan cu sarma zincata ieftina nu il mai avem. Plus ca nici timpul necesar construirii lui si nici vacanta de vara nu mai sunt prezente in viata mea. Asa ca in lunile care urmeaza la noi in curte isi vor face aparitia niste garduri cu plasa noi, moderne, usoare ca greutate si mai ales super simplu de montat. To ce ne mai trebuie sunt plante cataratoare card sa il infrumuseteze si sistemul de irigat pentru ele. Insa e timp pentru toate, ca vara de abia a inceput si energia noastra si dorinta de munca sunt maxime.
