Societatea in forma actuala e o jungla de oameni animale care incearca sa se ridice la suprafata cancand pe cadavre si capate vii. Pana acum societatea „dormea linistita” pentru ca tinerelul credit veghea la bunstarea populatiei. Acum cand creditul si-a aratat neputinta de a se sustine, caruselul oniric al vietii democratice s-a spulberat si au ramas in picioare tot nonvalorile.
Mai trist e ca in tot malaxorul asta economic si social au fost trasi si cei care n-au accesat un credit pentru cresterea bunstarii, dar acum sunt nevoiti sa suporte bunastarea altuia. Principiul democratic ar trebui sa-l pasuiasca pe cel care a respectat regula jocului si sa-l ingroape pe cel care a produs dezechilibru. Orice sistem ar trebui sa fie atat de matur incat sa inteleaga fenomenul mortii/falimentului.
Speranta era singura care ne mai tinea pe linia de plutire, dar moare si speranta usor, usor. Viitorul suna gol, trecutul nu ne mai aducem aminte de el pentru ca ne doare.
