Ne place sa ne plangem fara sa facem ceva. E in natura acestui popor sa stea cu mainile in san si sa carcoteasca in fel si chip. Probabil de aici ne tragem si acest izvor nesecat de inspiratie literara.
La noi cinematografia nu a prins pentru ca traim intr-o vesnica poezie de dor, chin si jale.
Strada este responsabilitatea tuturor. Chiar si pentru cetateanul X!
Se intampla ca pe strada mea sa existe un copac destul de batran care a ales acum ceva vreme sa slobozeasca o creanga destul de groasa, creanga ce a ramas suspendata (ca si autostrada lui Oprescu prin Bucuresti) de alte crengi si multitudinea de fire care tranziteaza strada.
Providerii de servicii care trag cabluri pe acolo nu au sesizat nici o problema ca un ditai lemnul zace inert alaturi de firele lor.
Cetateanul X nu raspunde la pericol!
Populatia din zona trece zilnic pe acolo asteptand probabil ca aceea craca sa cada pe masina altuia sau in capul altuia, deh „capra vecinului” trebuie omorata!!!
Treaba face ca fix la acel copac se joaca copiii din cartier pentru ca le ofera umbra si o oarecare viziune fiind la intersectia a doua strazi intr-un cartier de case. Practic pericolul pandeste in sunet cristalin de ras copilaresc si injuraturi invatate de la ai lor parinti.
Cand tabletele si telefoanele aleg sa se descarce sub presiunea jocurilor, cei mici aleg sa traiasca periculos(fara voia lor) si sa se joace fix la acel copac. Parintii responsabili au ales sa nu faca nimic. Imi aduce aminte de povestea lui Ion Creanga cu drobul de sare.
Cetateanul X demoralizat nu suna si nu se zbate!
Intr-o zi cu furtuna am ales sa fac o sesizare la ADPDU Sector 6 pentru acel obiect identificat si nezburator care astepta momentul potrivit sa cada. Spre surpriza mea la nici o saptamana m-am trezit cu o echipa a acestora pentru a remedia problema. Maxim 10 minute a durat toata operatia si daca tot au venit au zis ca mai toaleteaza copacul ca sa evite deplasari viitoare.
In nici 5 minute de la aparitia acestora au aparut la porti vecinii care parlamentau pe diverse teme discutand despre ce faceau muncitorii de la ADPDU Sector 6.
Nu s-au intrebat daca cineva a anuntat Primaria. Nu si-au pus problema de constiinta daca ei trebuiau sa faca ceva pentru remedierea problemei.
Bucuria lor era ca au venit aia si mai fac si ei ceva, de parca acei muncitori trebuie sa se plimbe pe strazi zi de zi si sa topografieze ce e de facut in sector.
Cetateanul X lasa la tomberonul PET-ul si fa ceva!
Ca si cetatean intr-o comunitate trebuie sa te implici pentru a face viata mai buna tie si vecinilor tai. Am uitat acest aspect care ne-a fost predat undeva intr-un trecut foarte indepartat.
Sticla de bere e mult mai aproape decat o activitate cetateneasca, de ce sa faci ceva cand poti sa nu faci nimic?!
Pentru ca o consider o victorie personala voi continua sa-mi indeplinesc obligatiile cetatenesti pana cand si altii o vor face. E un sentiment maret sa te simti responsabil.
Multumesc ADPDU Sector 6 pentru solutionarea problemei!
