Mor de draci cand citesc scrisorele de amor ghebos al generatiilor care ajung sa se identifice cu tot felul de prostioare metafizice ale lor. De cele mai multe ori apare un „scriitor” cu chef de aruncat slove in eter si-si prezinta bucuriile a fiind bucurii pentru intreaga generatie a lui. Pe bune?!? Poate nu toti au trait asa cum scrie autorul acolo, poate nu toata generatie a avut parte de ce ai avut tu.
Am intalnit la aceeasi generatie mai multe tipuri de traire care poate nu are nici o legatura cu cele prezentate de tine in epistola catre generatiile din urma. Si pentru ca uitarea isi spune cuvantul la fix, mesajul tau e purtat pe mediile sociale ca si cum fiecare dintre cei ce impart au trait cu tine bucuria si necazul acelor vremuri. Pe bune?!? Ba esti nebun, ce potrivirea dracului sa traiti cu totii acelasi tip de viata. Nici in cele mai galbene chart-uri de studiu social nu ies cifre atat de mari in ceea ce priveste un tip de traire pe care l-au purtat un numar mare de indivizi dintr-un anume tip.
Singura generatie pe care o putem considera ca are ceva comun si permite sa spuna despre generatia lor ca este una care au trait aceleasi timpuri putem spune ca sunt „decreteii”. Acolo la nivel psiho-social a existat o baza mare de entitati care au trait si simtit acelasi tip de traire ca sa-i putem spune ca au format un trend de generatie. Restul suntem trairi bazate pe povestile lor, bazate pe conditii auto-impuse social pentru a ne forma ca generatie.
Asadar scrisorele „de omor” privind despre cum suntem noi o generatie X, PIX, Cosinus de alfa, Tangeta de sinus din x ar trebui sa le pastram doar pentru noi.
